Am să creat o rubrica noua, intitulată Jurnalul ochilor albaștri. În ea trec lucrurile pe care le simt. Aici este partea (a se citi unghiul) mea de poveste, fiindcă fiecare poveste are mai multe unghiuri din care o poți privi, mai mulți ochi prin care o poți citi. A mea se cere spusă așa cum s-a văzut prin ochii mei albaștri, ca să nu putrezească înăuntrul meu și împreună cu ea tot ce mai am pe dininterior. Nu caut vinovați ci doar eliberare. Și poate la sfârșit (nici nu știu la care sfârșit mă refer) voi putea găsi iertarea pentru ce mi s-a făcut și pentru mine (ca să mă iert pe mine). Citește-l si dacă simți că te regăsești sau că îți fac un click, îți aduc aminte de ceva sau pur și simplu te ajută – mă bucur, iar dacă nu ești de acord, treci mai departe, nu vreau încă o părere în plus.
Ține minte : Iubește-te ! Ești perfect/ă așa cum ești !
Lasă un răspuns