Devenind cine sunt

Când am citit miercuri poezia aceasta la întâlnirea ”Hai să ne citim ce” a avut loc pe 11 iulie în Drumul Taberei mi-am dat seama că nu am publicat-o și aici pe blog. E scrisă tare demult – 26.05.2012 – și v-o las aici:

A.Am urcat.

Autobuzul tărăgănează oameni adormiți și murdari

În surâsul cel tăcut al dimineții.

B.Bolnavi de orbire,

Târâtori pe pământ,

Viermi pe două picioare

Mai punem un strat pe pământul deja mare.

E.Evadăm în vise menite să ne îmbete.

O sticlă pierdută în copilărie,

Găsită într-un cămin murdar,

Golită de vise după un job mizer.

C.Creatori de cuvinte și unelte,

Niște biete copii ale unui Creator mai mare

Ce cred că opera lor e cea mai tare.

E.E sau nu e?

O viață sau o moarte cu care suntem datori?

O aripă de fluture sau un zâmbet în noapte,

O ploaie de șoapte,

Sau un bum asurzitor?

D.Dăinuim să privim fiare:

O foamete lacomă,

O bombă cu umbrelă,

Un fum de săpun.

Puțin scrum.

A.Ardem priviri.

Sfredelim amintiri.

Râdem de nebuni.

Ardem tăceri

Mai mult azi decât ieri,

Mai mult azi îngropăm trecutul mișel.

R.Rugă:

Tăcut îmi plec sufletul

Și-l culc

În mâinile Tale.

Extazul de azi e nebunia de mâine:

Autobuzul tărăgănează oameni adormiți și murdari,

Bolnavi de orbire,

Evadați în vise menite să îmbete.

Creatori de cuvinte și unelte.

E sau nu e?

Dăinuim sa privim fiare.

Ardem priviri.

Rugă.

………………………………

Autobuzul tărăgănează:

Bolnavi,

Evadați,

Creatori.

E sau nu e?

Dăinuim,

Ardem,

Rugă.

……………………………….

Tic, tic – răspunsul cel perfid în noapte.

Mâine public un articol cu filmarea acestei poezii – felul în care simt eu că ar trebui citită.

Ține minte : Iubește-te! Ești perfect/ă așa cum ești !