Devenind cine sunt

Ieri am fost la întâlnirea poeților organizată de ”Hai să ne citim”, ediția III.3. Și mi-am adus aminte o poezie dragă pe care nu am scris-o pe blog și nici nu am mai citit-o de mult. Așa că dacă am scos-o de la naftalină pentru întâlnirea de aseară, o public și aici ca să se mai ducă praful de pe ea:

Numele meu a fost inscripționat pe o piatră.

Destinul a fost prea crud.

A luat-o și a aruncat

Cu ea, spărgând un geam.

A aruncat

Cu ea în viață

Sau în moarte.

Contează ?

Oricum, sunt, una și aceeași – viața și moartea,

Despărțindu-le doar o mică pânză de păianjen.

Se zice că firul de păianjen

E rezistent.

Oare, ar putea vreo piatră să rămână în plasă,

Sfidând astfel legile trecerii într-un singur sens?

Dar dacă plasa e elastică,

Poate că piatra va trece înapoi în viață.

Numele meu a fost inscripționat pe o piatră.

Destinul a fost prea crud.

A luat-o și a aruncat

Cu ea, spărgând un geam.

A aruncat

Cu ea în viață.

A căzut în mare.

Acum, e o insulă întinsă.

Pe ea își găsesc adăpostul doar lucruri trecătoare.

(17 ianuarie 2006)

Ține minte: Iubește-te! Ești perfect/ă așa cum ești !