Aseară am ar fi trebuit să scriu încă un articol la blog ca să îmi mențin seria de articole scrise incontinuu. Aveam chiar în „Notes” – ul de pe telefon un început de articol. Numai că aseară am hotărât să fac altceva: să mă duc să dorm pentru că asta îmi cerea corpul. Puteam să mai trag de mine încă 15 minute că să-l scriu și să pun fotografiile, dar de data aceasta am zis nu. O dată la câteva zile e ok să fac și eu o pauză, o pauză ca să dorm. O pauză ca să nu mai fiu pe pilot automat tânjind după cafeaua de la muncă, cea despre care îmi doresc să rămână pentru mult timp singura cafea dintr-o zi. Știu că în era algoritmilor consecvența contează, dar eu contez mai mult. Mult prea mult timp am tras dincolo de limita mea. Pentru ce: pentru un bravo, pentru o notă mare, pentru un „liceu bun”? Multe din ele nici măcar nu au contat: nota de la licență a fost fix zero fiindcă la angajare nu m-a intrebat nimeni de ea. Am dat examen. În ochii părinților a existat mereu un alt copil care a reușit ceva mai bine decât mine. Așa că, de data asta, aleg să trag pentru mine și pentru ceea ce am eu nevoie. Atunci. Și aseară am avut nevoie de somn.
Toată energia pe care o avusesem și care oricum era puțină pentru că mă târâi de ceva zile cu nici 6 ore dormite pe noapte a fost consumată cu înscrierea la un concurs de poezie, cu făcut curățenie la acvariu, cu vizionatul unui curs online și cu învățatul a cum să editez o filmare. Suficiente lucruri pentru o zi, privite din noua mentalitate. Vechea eu ar fi zis că mai merge și un articol. Are dreptate, merge, dar nu aseară, ci azi de dimineață!
P.S. Am scris articolul acesta azi de dimineață, dar a intervenit ceva și nu am mai apucat să îl public, așa că o să îi dau Publish acum. Acum. În 15 secunde după ce scriu motto-ul.😋
Ține minte: Iubește-te! Ești perfect/ă așa cum ești!
Devenind cine sunt 
Lasă un comentariu