Ziua chiuretajului
Instrucțiunile au fost clare: nemâncată cu 8 ore înainte și fără apă băută cu 6 ore înainte. Eu sunt setată ca după ce mă duc la toaletă să beau apă. Așa că la 06:06 am dus paharul la gură. Instantaneu mi-am adus aminte că apa pe care o puteam bea era până în ora 06:00, am fost să scuip apa din gură, dar o mică înghițitură tot a curs pe gât în jos. Ajunsă la clinică am completat documentele pentru internare, am plătit și am fost dusă la rezervă. Soțul meu a fost lăsat să stea cu mine. A rămas până în momentul în care m-au luat la sala de operație, că asta e până la urmă chiuretajul, o operație. Faptul că am avut cu cine vorbi și mai ales că nu am fost singură în momentele în care am plâns m-a ajutat enorm. M-am bucurat și când doamna Dr. Popescu mi-a mai făcut o ultimă ecografie înainte de intra în sala de operație. Și asta pentru că în sufletul meu era o credință ilogică că poate embrionul, cumva, trăiește. Bineînțeles, nu trăia: tot fără puls și cu vezicula vitelină crescută, nu la fel de mult ca luni, dar tot crescută.
Anestezia
Cu anestezia a fost mai ușor decât m-am așteptat. Am avut o discuție cu anestezistul în care i-am spus ce probleme de sănătate pe care știu că le am plus că îmi este frică de anestezie. Apoi m-am suit pe masa tip ginecologie. Îmi amintesc că mi-am pus pus picioarele pe suport, mâna stângă pe suportul de mână. Apoi am simțit cum îmi injectează anestezistul cocktainul de nani nani. Am avut câteva momente în care m-am întrebat ce fac cu mâna dreaptă, așa că am decis să o pun pe suportul pentru mâna dreaptă. Am mai auzit cum mi se spune că v-a fi o manșetă în jurul mâinii drepte care îmi va lua mereu tensiunea și cum o asistentă îmi spunea că mă dezinfectează cu betadină în zona inghinală. Deja îmi făceam griji că o să simt cum mă strânge manșeta de tensiune. Dar nu a mai fost cazul fiindcă am adormit. La un moment dat am mai simțit cum mi se pun narinele – tuburile acelea finuțe care ți se bagă în nas pentru un plus de oxigen….Și următorul lucru pe care mi-l amintesc a fost când îmi spunea asistenta că mă ajută să mă ridic. Aici amintirile sunt în ceață pentru că parcă eram și nu eram în sala de operație. Apoi mă văd în căruciorul cu rotile, apoi mergând cu liftul, apoi urcând cu grijă în pat. Apoi cred că am mai ațipit un pic și o văd din nou pe asistentă care mă întreabă cum mă simt. Aveam un nod în gât și îmi venea să vomit. Știu că pe lângă osetron mi-au mai băgat ceva, dar a luat ceva timp să-și facă efectul….am mai ațipit și mi-a trecut și starea de vomă.
Concediul medical
A venit și doamna doctor să îmi explice ce aveam de făcut, ce tratament să urmez și că să ne vedem pe 29 iunie ca să vadă cum arată uterul meu după chiuretaj. I-am cerut și concediu medical. La întrebarea :”Cât concediu să-ți dau?” am răspuns :”Cât aveți voie să-mi dați.” Am aflat că pot primi 14 zile de concediu. Mi-au dat 13, că atâtea zile mai erau până la sfârșitul lunii iunie, urmând ca să vin apoi să iau și prelungirea. Ultima zi nu o să o mai iau fiindcă e pe lună nouă și mai vreau și eu să iau o lună salariul întreg. Mă felicit mereu că mi-am luat concediu, dar nu aș fi putut să merg la muncă în starea în care eram. Până în ziua a 5-a post operație de abia mă puteam mișca. O plimbare de 10 minute dus si 10 minute întors m-a obosit teribil în ziua a 4-a. Plus că nu îmi place când mă vede lumea izbucnind în plâns. Am nevoie să stau la mine acasă și să îmi ling rănile.
Abordări atipice
Ca să pot trece cu bine peste situația asta am abordat situația din alte unghiuri:
- Anestezia totală am văzut-o ca pe prima dată când m-am drogat.
- I-am dat un nume embrionului și o să-i dau de pomană. Pe mine mă ajută enorm să știu că are un nume și să știu că nu se pierde în marea de oameni fără nume, unde sunt doar trupuri și bucăți de carne.
Ține minte: Iubește-te ! Ești perfect/ă așa cum ești !
Devenind cine sunt 
Lasă un comentariu