Sarcină oprită din evoluție (II)

Avort natural vs medicamentos vs chiuretaj

Am înțeles despre ce este vorba din momentul în care doamna doctor încerca să-mi explice că limita maximă normală a vezicii viteline este 6,6 mm, iar în cazul meu aceasta măsura 7,3 mm. Chiar și așa am rugat-o să verifice dacă are puls și s-a conformat, dar embrionul nu mai avea bătăi ale inimii. Și în șocul veștii m-am trezit zicând că vreau să se elimine pe cale naturală, că doar corpurile femeilor au făcut acest lucru de o groază de timp. Totuși doamna doctor mi-a povestit și despre existența a altor două metode: avortul medicamentos și chiuretajul hemodinamic. Văzându-mă setată pe avortul natural m-a rugat să fiu atentă dacă fac febră sau frisoane și să merg de urgență la spital, mi-a dat să iau de vineri încolo antibiotic în caz că avortul nu se declanșa (eram într-o zi de luni), un medicament pe care să-l iau în momentul declanșării avortului ca să țină colul deschis și să faciliteze eliminare țesuturilor și supozitoare cu diclofenac în caz de durere pe care să nu o pot suporta. Dacă până vineri nu se întâmpla avortul urma să ne vedem într-o săptămână ca să vedem ce alți pași trebuie făcuți. A, bineînțeles, să opresc și progesteronul, fiindcă nu mai avea ce sarcină să mai susțină și ar fi împiedicat declanșarea avortului.

N.B. Nu dau numele medicamentelor întrucât consider că e bine ca fiecare medic pe baza istoricului medical al fiecărei paciente să decidă ce medicamente sunt mai potrivite în situația respectivă.

În noaptea aceea am adormit cu geamul deschis și m-am trezit dârdâind efectiv. Îmi era așa de frig că îmi clănțăneau și dinții din gură. Cu toate cele întâmplate mintea mea în loc să se gândească liniștită că tremuram din cauza frigului s-a gândit că făcusem septicemie. Mi-a luat vreo oră și jumătate să mă calmez, timp în care am citit păreri și informații de pe site-urile diferitelor clinici legate de avortul medicamentos versus avortul chirugical.

Cochetam cu avortul medicamentos însă aveam câteva temeri:

Că nu s-ar fi eliminat tot și ar fi existat o mică șansă de septicemie.
Că durerile ar fi fost asemănătoare cu cele de la naștere.
Aș fi vrut să am pe cineva cu mine. Ideea soțului mă încânta, dar nu aveam cu cine să lăsăm copii și nu aș fi vrut să mă vadă cu dureri mari. Nu aș fi vrut să mă vadă în special Pufoșenia care are aproape 10 ani. M-am gândit că dacă mă vede așa i-aș putea crea o frică față de sarcină și în felul acesta nu ar fi tentată să facă copii. Oricare ar fi decizia ei o să o respect. Atât doar am vrut să știu că nu ar fi luată pe baza unei frici pe care eu i-am indus-o.

Așa că am ales avortul chirurgical. Asta după ce am vorbit cu soțul și cu doamna doctor de familie în care am încredere. Aici aveam încă un prag de depășit : chiuretajul hemodinamic se realiza cu anestezie totală, de care aveam o frică teribilă. Îmi era frică că nu mă mai trezesc din anestezie, adică în spatele ei se afla frica de moarte. Am avut ajutor din partea unei persoane dragi cu cunoștințe medicale care mi-a liniștit această frică. M-a mai ajutat și faptul că soțul meu mi-a povestit de propria experiență cu anestezia generală – el a făcut-o pentru o endoscopie.

Așa că am luat legătura cu doamna doctor care mi-a monitorizat sarcina și împreuna cu asistenta de la internări am stabilit chiuretajul pentru joi la ora 12:00. Pentru că nu este nici un secret și pentru că s-au comportat exemplar cu mine las numele medicului și al clinicii unde mi-am monitorizat sarcina și unde am făcut chiuretajul hemodinamic: Dr.Popescu Smaranda de la clinica Wellborn de pe strada Dezrobirii, nr.3, București.

Modul poetic în care am simțit perioada dintre mometul morții și chiuretaj

Și pentru 11 zile am fost VIAȚA care a conținut MOARTEA. Am fost suspensia care împiedica o dezintegrare degradantă, așa cum orice ființă urmează legile vieții și ale morții. Și moartea în loc să facă ceea ce știe ea să facă cel mai bine: să descompună și să putrezească, doar a micșorat în liniște, luând forma unui cocon. În 4 zile (de la aflarea veștii până la ecografia fix de dinainte de chiuretaj) embrionul se micșorase arătând ca un embrion de 7 săptămâni și 2 zile în loc de 7 săptămâni și 3 zile. Embrionul își pusese mâinile pe lângă cap și luase forma unui cocon ca și cum ar fi vrut să inverseze procesul prin care ajunsese la forma aceea. Încerca să ajungă la sfera primordială, la scânteia de unde începe totul în Univers și unde totul se termină.

Ține minte: Iubește-te ! Ești perfect/ă așa cum ești !