Poezie ca terapie
Scriu de când mă știu. Prima dată am scris poezii. Prima poezie a fost dedicată doamnei educatoare și a doua mamei. Eram printr-a 2-a sau a 3-a. Apoi am scris în jurnal sau diverse compuneri la română. Scrisul este și va rămâne mereu salvarea mea. O fac ca să pun puțină ordine în toate gândurile care aleargă haotice prin cap, ca să pot da o formă haosului. Ca să mă liniștesc. Ca să mă simt mai puțin chinuită de ceea ce nu înțeleg, nu pot să accept sau doare prea tare ca să trăiesc cu. Sunt prea puține poeziile care nu sunt triste sau dureroase. Mi-ar plăcea să cred că voi fi un Bacovia sau un Edgar Allan Poe într-o zi, deși stilul meu e unic și nu aș renunța la el. În poeziile mele tratez teme precum împăcarea cu moartea, mizeria umană, trupul omenesc cu păcatele lui, traumele, dorul, durerea din iubire, lumea aceasta cu de toate și natura. Iubesc să scriu și poezie japoneză – am încercat haiku, tanka și senryu.
Mi-am găsit tribul
În decembrie am avut onoarea să particip la Gala SuperBlog 2025, unde Georgiana Mihăilă a menționat că redeschide Fabrica de Poezie. Fabrica de Poezie este un eveniment unde poeți și oameni cărora le place poezia se întâlnesc în prima miercure a fiecărei luni în Zen bar (aproape de Obor, pe la Mihai Eminescu). Aici mi-am găsit tribul: alți oameni care scriu și/sau citesc poezii. Cei mai mulți își citesc propriile poezii. E tare fain ca pentru 2h-2h30 min să lași deoparte social media și să te delectezi cu poezie, să poți să te scufunzi live în multe universuri, căci pentru 3 minute fiecare poet își citește poeziile deschizând astfel o fereastră către propria lume. Și în felul acesta eu cel puțin am observat stiluri diferite de a scrie, oameni cu care am rezonat, rime ca în manual sau poezii care au pătruns adânc în sufletul meu, precum și câte ceva mai vesel. Sunt și interviuri cu poeții. Și uneori sunt uimită de cât de sinceri și mici se văd. N-am să-l pot uita pe Mihai-Cristian Vaidoș care credea că noi suntem mai buni ca el, iar eu în gândul meu gândeam același lucru despre el.
Să iau microfonul în mână și pentru 3 minute să am cuvântul este unul din cele mai importante momente pentru că poezia mea și părerea mea prind viață. Pentru că simt că SUNT.
01.06.2026 – Teatru sub lună
Miercurea aceasta aceasta ne vedem la The Pub Universității și va începe de la 18:30. Fabrica noastră va fi în deschiderea evenimentului Teatru sub lună – ”Adevărul nu se joacă la interior” ediția a XI-a. Intrarea la evenimentul nostru este gratuită atât în cadrul Teatru sub lună, cât și în cealaltă locație. Vor fi și un stand unde poeții își vor expune spre vânzare lucrările lor.
Dacă vrei să mă vezi pe mine, pe ceilalți colegi de poezie, să asculți poezie, dar și muzică (blues, folk, jazz), dar și teatru te aștept la Teatru sub lună.
Ține minte: Iubește-te ! Ești perfect/ă așa cum ești !
Devenind cine sunt 
Lasă un comentariu