Devenind cine sunt

În tacerea absentă a dimineții
Plouă cu amintiri de demult.
S-au împletit stropii cu drumeții
Și au plecat din acest oraș cu tumult.

Buldozere-traume sapă adânc
Încearcă degeaba să găsească conducta spartă.
Oare dacă păsările cântă undeva în crâng
Se aude până aici în zona avariată?

E ambuteiaj de gânduri pe stradă îngustă.
Toate vor să ajungă mai repede
Pe toate le plouă
Înăuntru.

Se-nghesuie toate să fie gândite,
Să fie simțite,
Să fie.
Ca și cum asta ar însemna că sunt vii,
Că te definesc,
Că îți arată că trăiești.

Vreau o scurgere mare care să înghită
Toate gândurile – stropi
Ca să pot simți un soare
Care există
Deși nu-l văd.

Ține minte: Iubește-te! Ești perfect/a așa cum ești !