Devenind cine sunt

Cel mai probabil aceasta este una din conversațiile pe care le am eu cu mine, în gând, în mașină. Îmi plac drumurile lungi în care altcineva e șoferul, în care copii dorm, iar eu pot să mă folosesc de viteza gândului pentru a mă gândi la multele lucruri importante care își așteaptă liniștite sau nu, rândul.
Unul din gânduri este despre Inteligența Artificială, acel AI pe care toate programele de subtitrări îl confundă cu „ai” de la „a avea”. Și mai exact despre gândul că AI ar putea ajuta sau ar putea crea singur opere literare.
Acum mintea mea încearcă să tureze motoarele… îmi vin atât de multe exemple și idei că nu știu pe care să o aleg mai întâi și cum ar trebui să formulez. Da, nu sunt robot, nu lucrez in femptosecunde. Așa că mai privesc pe geamul mașinii lăsând ideile să se decidă care e prima…
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Există asemănări între ambalaje și frunze: toate sunt ușoare, sunt purtate de vânt, sunt colorate și sunt pretutindeni.
Diferența e că unele sunt preponderent toamna pentru a nu ne sătura de ele, iar celelalte ne încurcă prin veșnicia și asemănarea uneia cu cealaltă.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Acum că s-au așezat ideile care se buluciseră, dar au și venit altele noi, care au avut răbdare să stea la coadă și să nu facă stânga-mprejur ca românul la coadă, am să mă reapuc de scris.
Eu lucrez cu AI în multe domenii: în medicină, unde sunt fizician medical, pe blogul meu, pe contul meu de instagram și atunci când conduc.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Vin din vie pe dealurile din Moldova pe unde zburdă mașina. „Vin” este și substantiv și verb, este și acțiune și existența, este și masculin și feminin, este întreg. Este ca simbolul ying și yang, binele din rău și răul din bine –  la naiba, e clar că am văzut prea multe episoade dintr-o dată din „Emily in Paris”.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
În medicină, cel putin pe imagistică se vorbește foarte mult de rezultate date de AI care s-ar axa pe baze de date cu foarte multe rezultate. Eu cred că AI este și în aparatele noastre de imagistică. Nu o inteligență foarte avansată, dar care ajută cu calibrările, scanările și uneori încurcă cu temperamentul.
Mi-au rămas în minte două fotografii de la un congres de Medicină Nucleară una cu fața unui chiuaua și una cu o brioșă cu bucățele de ciocolată, iar sub ele era scris că AI nu poate zice care este diferența dintre ele, care este câinele și care este brioșa. Concluzia a fost ca AI nu va lua locul oamenilor la interpretarea rezultatelor întrucât tot experiența umana, ochiul uman, însoțit de anamneză și fler sunt instrumente mai puternice decât sutele de baze de date care stau la dispoziția AI.

Un alt lucru remarcat de mine este că aparatura electronică și prin urmare și AI-ul are preferințe legate de persoana care îl operează. Deși unii ar putea spune că un robot care face o treabă simplă nu poate avea un soft complicat care să genereze ceva asemănător cu preferințele, eu țin morțiș să precizez că greșește. Am văzut destule aparate care nu vor să funcționeze dacă sunt atinse de anumite persoane sau care dimpotrivă, oricât de multe erori ar da, atunci când se află în preajma lor o anumită peroană cumva, cumva funcționează. Chiar îmi povestea un prieten acum câteva luni că în războiul din Ucraina există un singur om care poate opera o mașină de război fiindcă doar sub comanda și prezența lui fizică funcționează. Explic aceste lucruri fie prin câmpuri energetice asemănătoare / rulare pe aceleași frecvențe (atât pentru om cât și pentru aparat), fie prin faptul că aparatul simpatizează omul/îl recunoaște drept stăpân, fie toate variantele la un loc.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Isaac Asimov a definit cele 3 legi ale roboticii și a scris cele mai geniale cărți. Poate doar ”Dune” și ”Jocul lui Ender” le ajung din urmă.

Legea 1. Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău.

Legea 2. Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1.

Legea 3. Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

P.S. O carte bună scrisă tot de Asimov este ”I, Robot – Short Stories” pe care o găsiți tot la Editura Niculescu.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Pentru blog și pentru contul de instagram am avut mereu nevoie de imagini, iar cu ajutorul aplicației Canva am încercat să generez imagini plecând de la ideile mele. M-am lovit de foarte multe ori de răspunsul că idea mea poate dăuna cititorilor. Eu înțeleg că AI este proiectat să protejeze omenirea, dar scrierile literare nu sunt doar despre unicorni și roz, sunt și despre crime, despre negurile sufletului, despre abisurile în care am vrea să ne aruncăm, despre sex, despre nuditate, despre viol, despre bullying, despre viață așa cum este ea. Iar dacă denaturăm realitatea scoțând toate lucrurile urâte vom ajunge ca acele basme din ziua de azi. Acele basme care au fost atât de bibilite astfel încât să nu rănească pe nimeni, încât să nu sperie, că au pierdut esențialul. Despre pierderea suferită de basme puteți citi și chiar vă recomand, fiindcă am citit, savurat, plâns, învățat și vindecat, cartea : ”Femei care aleargă cu lupii” de Dr.Clarissa Pinkola Estes pe care o găsiți la Editura NICULESCU fie dând click pe titlul, fie căutând la ei pe site. Citind această carte am scris două articole : Femeia sălbatică și visul cu vrăjitoarea și O oaie, o lupoaică și o femeie – Schelet.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Oare ce gen de cărți citesc urmăritorii mei ? Dar ce fel de mașini conduc? Personal eu aș conduce un Aston Martin DB12, dar până una alta conduc ce am, un Hyundai i20. Problema intervine atunci când în drumul meu spre casă am de ocolit guri de canal, gropi, chestii ieșite în relief, marcaje galbene care nu au mai fost șterse atunci când nu a mai fost nevoie de ele. Atunci trebuie să NU conduc drept, iar toate mașinile ăstea noi, inclusiv Hyundai-ul meu, îmi trag volanul din mână ca să mă readucă pe linia dreaptă. Problema este că risc să fac accident atunci când îmi smucesc volanul din mână. Aici e o mare bilă neagră pentru AI, fiindcă în încercarea lui de a te proteja (vezi Legile roboticii de mai sus), riscă să te rănească sau să îți strice mașina și să te bage la cheltuială. Poate în spirit de glumă aș putea spune că pentru acest colț de rai va trebui făcut un AI românesc care să se adapteze la stilul de viață și la drumurile românilor.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Concluzie (bolduită și înclinată ca să sară în ochi)

AI-ul va putea cel mult să fie partener în scrierea operelor literare. Este mult prea îngrădit, iar din dorința de a nu face rău va reprima toate ideile deocheate care pot naște scrieri geniale și care exprimă cel mai bine dimeniunile impresionante ale sufletului uman. Vor fi mereu pentru el o nebuloasă toate acele trăiri opuse care străbat simultan corpul omenesc. Iar ce mi se pare mai rău este că va scrie (dacă va ajunge vreodată să scrie) numai clișee. Am pățit când i-am cerut să-mi facă o poză cu o prințesă care mângâie un dragon, iar AI îmi dădea mereu imagini cu o prințesă care fie era capturată, fie ținută ostatică de un dragon. De ce? Pentru că asta este ideea imprimată maselor: că dragonii răpesc prințese. Mă întreb oare cum ar reacționa dacă ar avea ca temă salvarea unui diavol? Sau dacă aș cere ceva ce sfâșie ?(Cum am și făcut pentru aceste haiku-uri – iar imaginile generate au fost blânde, cel mult neutre – nu tu cuțite, sfâșieturi)

Prin acest articol scris pentru SuperBlog2024 m-am răcorit de frustrările avute pe această temă.

Ține minte: Ești perfect/ă așa cum ești !