Devenind cine sunt

Brânza care îmi place cel mai mult
Are gust de „eu nu am încredere în nimeni”.
Dar pentru a mă feri de acest adevăr îngrozitor
Prefer să pun multe straturi de cocă peste:
Este un strat cu gust de „hai că oamenii sunt buni”,
Urmat de unul cu aromă de „oricine poate să greșească”.
Pojghița de deasupra, cea sfărâmicioasă, e stratul de „poate a fost vina mea.”
Și cred că mai e un strat cu „toți ne vedem doar propria poveste”.

Dar doar așa și c-un pic de egoism omenirea a evoluat.
Iar cel mai apropiat strat de brânză e

„Toată lumea m-a dezamăgit măcar o dată”
Inclusiv eu.

Până la urmă acesta este secretul formării unui aluat multistrat
Ca cel de merdenea:
Împăturirea la nesfârșit a aluatului,
Apoi băgarea la rece ca totul să se întărească și să se omigenizeze
Să nu îmi pot da seama care scuză e mai bună,
Mai validă,
Mai împăturită.
Mai împăturesc o dată
Și iar dau la rece
Ca să țin minte frigul care îmi pătrunde în suflet
Atunci când nu stiu exact ce mă doare.
Oamenii mă dor, brânză aceea care face totul într-o merdenea.

Rețeta o știu de pe vremea când făceam practică la Raddison
Și încă credeam că lucrurile se explică pe bune,
Nu pe favoruri.

Scrisă pe 1-2 septembrie 2026, Gherman (Corodescu) Maria-Alina

Ține minte: Iubește-te! Ești perfect/ă așa cum ești!