Raiul pisicilor
Cleopatra se așeză într-o cutie și se apucă să toarcă. Deodată un spectru se apropie de ea și o întreabă:
-Cum a fost viața ta pe pământ?
-Miau…am avut o viață frumoasă, plină de iubire. Am fost un animal fericit. Am auzit că tu ești spectrul care le iei interviu tuturor pisicilor de aici. Dacă tot mi-a venit și mie rândul eu o să-mi încep cu sfârșitul vieții.
-Serios ? Ești prima pisică care vrea să evoce prima dată trecerea și nu partea cea mai fericită.
-Eu am fost o pisică iubită și am vrut să-mi iau ”La revedere” de la mama mea într-un mod mai înspăimântător. Pe mama mea o cheamă Alina și e femeia care atunci când era la gimnaziu și-a bătut părinții la cap să-i ia o pisică până când aceștia au cedat și m-au luat pe mine. Alina trecea atunci în clasa a VIII-a. Când am murit, mama era la casa ei, undeva în capitală. Știa că eram bolnavă, de ceva cancer în zona gastrică, în stadiu terminal, dar nu știa fix ziua când bunicul (tatăl mamei mă va duce) la eutanasiere. Ea era în Quantic și desena pentru o agendă. La masa din fața ei se așezase un domn cu un câine. Eu eram la Vâlcea pe masa veterinarului care îmi făcea injecția letală. Iar în momentul în care mă desprindeam de corpul meu pricăjit am trecut cu viteza luminii către câinele din fața mamei. Și preț de câteva secunde am împrumutat corpul lui. Suficient cât să strig prin vocea câinelui, cu voce de om : ”mama”, ”mamaa”. Apoi am început să mă înalț și să mă detașez. Mai știu că mă uitam la fața mamei care se uita nedumerită la câine și se tot întreba dacă a înnebunit sau dacă chiar a auzit un câine lătrând ”mama”. O oră mai târziu bunicu avea să-i dea un mesaj pe whatsapp că m-a euthanasiat.
Din spectru ieșeau raze albastre și tăcere.
-Miau, să nu zici că te-au bușit razele? (asta în locul expresiei ”te-a bușit plânsul”)
-Ba da. Pentru că din povestea ta se simte legătura puternică pe care ai avut-o cu mama ta. Puține animale și puțini oameni sunt binecuvântați cu astfel de legătură puternică. Dar ia povestește-mi despre o amintire fericită alături de mama ta.
Vizita la Pet Cochet
-Prrrr…ce amintire frumoasă…și acum îmi vine să torc de fericire. Era sfârșitul anului 3 pentru mama și trebuia să-și facă lucrarea de licență. Fiind la fizica medicală își alesese să vorbească despre PET-CT și nu aș putea spune de ce, dar a ales să meargă în Oradea ca să vadă cum funcționează această tehnică. S-a gândit că merge o vacanță mică în care să îmbine munca cu plăcerea: se documenta și pentru licență, dar și vizita. M-a luat și pe mine. Ne-am găsit cazare aproape de centrul PET-CT și mi-a făcut o surpriză: o vizită la un salon de frumusețe pentru animale. A programat-o mai pe după-amiază ca să aibă timp suficient să se ocupe de lucrarea ei.
Când am ajuns în fața salonului mi-a citit numele : Uite, te-am adus aici la PET COCHET, pentru că am vrut să îți ofer un moment de relaxare, să te răsfăț. De aici pleacă multe Lăbuțe fericite. Am găsit recenzii foarte bune pe instagram atunci când am căutat saloane de coafură canină și felină. Ți-am luat un pachet de grooming profesional.
-Cum a fost acest răsfăț neașteptat ? a întrerupt nerăbdător spectrul?
-Prrr….prrr…a fost de vis…Am fost întâmpinați cu căldură – acesta a fost primul lucru pe care l-am simțit. Noi pisicile simțim din prima dacă cineva ne place sau nu. Persoana care s-a ocupat de mine era calmă, nu m-a presat și nu m-a forțat. Tot timpul îmi vorbea, iar faptul că a lăsat-o pe Alina să stea lângă mine m-a liniștit. Și noi, pisicile, suntem un pic ca și copii – avem nevoie ca persoana de atașament să fie în raza vizuală. Din când în când mă scărpina între urechi și sub bărbie…prrr…prrr. Am avut parte de tuns, periat, tăiat unghiuțe, curățatul urechilor și al pernițelor. În tot acest timp îi explica mamei de ce nu mă spală : fiindcă noi, pisicile avem striații pe limbă și astfel ne curățăm foarte bine, mai ales dacă este vorba de cele care stăm în casă. Putem fi spălate și noi doar dacă dintr-un motiv sau altul duhnim (poate ne-am frecat pe lângă un coș de gunoi nedus de mult) sau a vărsat cineva ceva pe noi. Dacă suntem spălate prea des se distruge sebumul de pe blănița noastră și în timp putem dezvolta dermatite sau alergii. Trimmer-ul pe care l-au folosit a fost interesant…pe lângă faptul că m-a scăpat de o groază de fire de păr moarte avea și el un tors al lui….prrrr….Simțeam că sunt pe un norișor și mii de mâini mă îngrijeau…simțeam că explodez de la atâta tors.
-Alina a avut parte de ceva de băut cât timp aștepta?
-Miau…da: a avut de ales între ceai și cafea. A ales ceaiul. Dacă am fi mers în sezonul rece ar fi putut primi și o ciocolată caldă. Iar la final am avut parte atât eu, cât și mama de o gustărică.
-Te-au lăsat să te și joci? a mai vrut să știe spectrul.
-Mai întrebi? După atâta stat simțeam nevoia să mă dezmorțesc alergând după un șoricel și după o biluță cu clopoțel înăuntru.
Cleo își ridică alene lăbuța dreaptă și făcu 3 rotiri în sensul acelor de ceasornic după care suflă și apăru ceva ca un glob de cristal.
– Uite, Spectrule, acestea sunt cele 3 pisici care au mai fost în ziua aceea la salon:
La sfârșit Alina a întrebat cât de des mă poate răsfăța și a aflat că undeva la 3 săptămâni – o lună, cel puțin cei de la Pet Cochet așa recomandă.
-Deci să înțeleg că practic ai fost un membru al familiei tale.
-Da, răspunse Cleo, am fost iubită, dorită, mă lăsam câteodată mai greu mângâiată, mama tot având zgârieturi până la cot. Am avut parte de o viață frumoasă pe pământ și de o experiență minunată la Pet Cochet.
Sfaturi primite
-Pe lângă experiența plăcută avută la acest salon de frumusețe pentru animale, mama a mai primit și niște sfaturi legate de îngrijirea mea de acasă.
Cele două imagini de mai sus au fost create în Canva.
Cele două imagini din cadrul capitolului Vizita la Pet Cochet, la fel ca și cele 3 imagini cu pisicile din globul de cristal sunt preluate de pe site-ul https://labutefericite.family.blog/
și de pe pagina de facebook a Pet Cochet.
Această povestire m-a eliberat și mi-a adus aminte de clipele frumoase petrecute cu Cleo. Am scris-o pentru proba 10 din cadrul competiției SuperBlog 2025.
Ține minte: Ești perfect/ă așa cum ești !
Devenind cine sunt 
Răspunde-i lui Proba 10. Fericirea dă din coadă – Cum îți răsfeți patrupedul la salonul de coafură canină / felină Anulează răspunsul