Ce mă însoțește în drumul meu s-ar putea să uimească. Din mai toate poveștile știu că suntem însoțiți de îngeri, zâne. Dar dacă suntem însoțiți și de umbre și de monștrii? Dacă unii din acești monștrii au fost acolo de la începutul veacurilor, pe când alții au fost creați chiar de noi? Dacă unii din acei monștrii ne protejează mai bine de pericole decât îngerii, fiindcă fiind negrii, ne învăluie cu negura lor, pe când îngerii crează atâta lumină încât suntem văzuți de departe și putem fi ușor descoperiți și atacați ? Iar toate acele ființe create din negură au atâta gingășie în privirile lor ca fundurile hăurilor fiindcă venind de unde vin coșmarurile tale știu mai bine prin ce treci, au tăria să te asculte când nimeni altcineva nu te ascultă și te pot însoți ca să știi că nu ești singur. Chiar dacă unele au nume precum Frica, Invidia, sunt acolo pentru a-ți arăta ceva: că e ok să le simți, că fac parte de umanitatea ta.
Ține: Iubește-te ! Ești perfect/ă așa cum ești !
Devenind cine sunt 
Lasă un comentariu