Devenind cine sunt

Aleg să scriu la proba pentru Tribul Antreprenorilor anul acesta. Ediția trecută nu am participat și din cauza aceasta nu m-am aflat printre finaliști. Așa că vreo 3 luni de zile m-am întrebat ce m-a reținut din a dori măcar să citesc despre ei, să le deschid pagina. Oare o fi fost frica de a găsi ceva contrar cu informațiile pe care le aveam din lumea antreprenoriatului sau convingerea destul de înrădăcinată că nu te ajută nimeni în afacere și că trebuie răzbești de unul singur?

Pe vremea aceea (anul trecut) tocmai reușisem să fac primii pași în lumea anteprenoriatului. Mi-am deschis un PFA ca să pot ține cursuri de radioprotecție și să practic Tarot și am decis să rog un social media mananger să mă ajute cu promovarea pe Instagram a serviciilor de citit în Tarot. Cel mai greu mi-a fost să îmi găsesc o platformă de contabilitate, să înțeleg ce acte îmi trebuie ca să fiu cu afacerea în regulă, cum se completează Declarația Unică, dacă îmi trebuie sau nu semnătură digitală, cum trebuie să o declar la ANAF, dacă pot câștiga bani și câți dat fiind faptul că eram în ultimele luni de CCC (concediu de creștere copil). M-am băgat în vreo 3 grupuri de Facebook ca să aflu ceva informații și unele din ele erau contradictorii. Aș fi avut nevoie de o comunitate de antreprenori, de oameni care se mai izbiseră de astfel de probleme și care ar fi putut să mă ajute cu un sfat. Ascultându-l pe Cosmin Răileanu, cel care a înființat Tribul Antreprenorilor, am aflat că acolo, în trib se găsesc mesaje fără hate, știri despre taxe, sugestii, probleme de gestionare a afacerilor. Tribul Antreprenorilor este un networking trib, adică un spațiu virtual în care antreprenori de pretutindeni pot fi alături unul de celălalt. El are secțiune și pentru adolescenții antreprenorilor și pentru antreprenorii din Diasporă. Pentru adolescenții antreprenorilor deja înscriși în trib abonamentul este gratuit. Iar această gratuitate vine pentru că cei care au deja părinți antreprenori au un plus în cazul în care vor dori să se apuce de antreprenoriat și pentru că acolo vor învăța ceea ce școala din ziua de astăzi nu-i învață.

La școală tot ce am învățat a fost să fiu ascultătoare și să fiu un bun angajat. Am mai ”învățat” cum să mă fac plăcută de șefi și cum din munca mea pot să trăiască și cei care nu făceau teme. Eu am fost acel tocilar care în schimbul conexiunii cu colegii dădea temele pe gratis. Eu le dădeam teme și ei vorbeau cu mine. Când nu existau teme, nu prea vorbeau cu mine. Am rămas mască, când, prin facultate, tata mi-a spus că el dădea teme pe bani. Mi-a părut rău că nu mi-a zis și mie mai din timp, fiindcă aș fi putut scoate de la colegi o sumă frumușică sau în cel mai rău caz s-ar fi apucat și ei de teme. Aș fi vrut să ni se predea teme importante precum:

• valoarea muncii tale și stabilirea prețului corect pentru ea;
• importanța cererii de bani pentru munca prestată (pentru că fiecare muncă, fie e fizică sau intelectuală trebuie renumerată, oricât de bun prieten sau membru de familie e cumpărătorul)
• importanța promovării produsului
• căutarea omului potrivit pentru promovare
• acceptarea faptului că nu poți și nu trebuie să le faci tu pe toate

Ultimele două le-am pus pentru că le-am învățat pe pielea mea. Am încercat în două afaceri să mă promovez singură: prima dată cu o agendă creată de mine, unde fiecare lună avea un alt design și a doua oară când am început să dau în cărți. După vreo 4 luni în care nu aveam nici un client la cititul în cărți am ales să îmi calc pe ego, să accept că nu pot să le știu pe toate și am apelat la un social media manager care îmi făcea planul de postări pe o lună întreagă, iar eu trebuia să filmez, să editez și să creez. În felul acesta am aflat că ”dușmanul binelui este mai bine”, că ”unii sunt oameni de marketing și vând și unii sunt consumatori de conținut și cumpără”, iar ca să vând trebuie să mă încadrez în prima categorie.

Alte lucruri pe care aș fi vrut să le mai aflu din școală sunt:

• managementul proiectelor
• elemente de contabilitate primară
• câteva informații despre legi, despre completarea documentelor simple
• faptul că axarea în bussiness nu trebuie să fie pe a face câți mai mulți bani, ci despre cât de bine te simți făcând ceea ce îți place, ajutându-i pe ceilalți cu produsul/serviciul creat de tine – asta pentru că multă vreme am vrut doar câți mai mulți bani, am muncit foarte mult. Am realizat o dată cu trecerea anilor că încercat doar să umplu un gol din interior – acela de a nu fi putut mânca înghețată când eram mică fiindcă ai mei nu au avut bani să îmi ia una atunci când mi-a fost poftă.

Acum, având un vibe bun, nemaialergând după bani, aceștia par a trage ei la mine. Iar o altă lecție importantă este aceea că e bine să am cât pot să consum și încă un pic în plus ca să am pentru la pensie, să nu fiu o povară pe umerii copiilor mei și să nu fiu dispută pe cine dă cana cu apă, ca în videoclipul de la Planeta Moldova.

Cunoștiințele de antreprenoriat ajută și din alt punct de vedere. Atunci când vezi că ai nevoie de adunări, de înmulțiri, de formule esți mai determinat, ai o motivație ca să studiezi matematica, economia, cât vezi că te lovești de legi vei dori să înveți să citești mai bine, vei dori să studiezi legislația, iar pentru a prezenta mai bine ceea ce vrei să vinzi lumii ai nevoie de una două sau trei materii care explică ceea ce vinzi și adolescentul va avea o plăcere mult mai mare în a le studia decât dacă ”trebuie” sau ”pentru notă”. În plus, la toate acestea cititul, studiatul căților de psihologie ajută foarte mult întrucât îi ajută pe adolescenți și pe antreprenori să-i înțeleagă pe oamenii de lângă ei, atât în calitate de colaborator, cât și în calitate de potențial client.

Școala din ziua de azi și de ieri nu ajuta și nu ajută elevii nici cu public speaking-ul din cauza metodelor învechite în care trebuie să memorezi o poezie și să o spui în fața clasei, chiar dacă aceasta nu te reprezintă sau chiar dacă ție nu îți place româna. Țin minte și acum chinul de a participa la serbare, nodul din gât și inima care-mi bătea foarte repede până când ajungeam să o spun. Când venea momentul recitării o spuneam repede, fără intonație (spre disperarea învățătoarei), doar ca să scap o dată. Dar oare, cum ar fi fost, dacă în loc să spun o poezie scrisă de altcineva aș fi fost lăsată să recit una din poeziile scrise de mine ? Oare cum ar fi dacă în loc de a recita o poezie care pentru un copil sau un adolescent nu reprezintă nimic, acesta ar fi lăsat să prezinte ceva în care crede, care are un vis în spate, o dorință, o motivație? Am o amică care e învățătoare la o școală privată în nordul capitalei. Ea a înțeles aceste aspecte: la sfârșitul de an școlar le dă elevilor ei de clasele I-IV posibilitatea să se exprime în limba lor: unul cântă, doi dansează, unul își prezintă pictura, alții se dau cu rolele etc. În felul acesta acei copii se simt văzuți, și nu doar văzuți, ci văzuți ca și creatori a ceea ce fac, iar asta le dă aripi și încredere în ei și în ceea ce au ales să facă. Iar asta îi va ajuta pentru tot restul vieților lor.

De când eram mică strângeam tot mărunțișul care rămânea, toate bursele pe care le-am primit, doar că ai mei nu au știut să mă îndrume decât spre contul de economii care săracul e bun doar cât să zici că nu îi ții la saltea, dobânda acoperind în cel mai bun caz inflația. Aș fi vrut să știu de la 18 ani că există ceva mai bun decât conturile de economii, că există depozitele, ETF-urile, unitățile de fond (caz aparte al ETF-urilor). Aș fi vrut să am de unde să învăț despre pilonul II de pensie șia poi să aflu pe înțelesul meu despre pilonul III de pensie. La pilonul III poate m-aș fi putut apuca să cotizez mai devreme. Aș fi vrut să știu despre gradul de risc, despre bursă și despre investiții. Iar Tribul Antreprenorilor are fix aceste informații în ”BURSA | De ce și cum să investești la Bursă”

Ceea ce am descoperit pe site-ul Tribul Antreprenorilor este că au de două ori pe an au câte un bootcamp în care părinții antreprenori pot petrece câteva zile alături de copii lor învățând în același timp public speaking cu Andrei Dicher, cum să faci storytelling, precum și implicându-te într-o multitudine de jocuri de educație antreprenorială. Pentru prima ediție a bootcamp-ului de anul acesta este cam târziu să mă înscriu, fiindcă se desfășoară chiar acum, în timp ce scriu (9-11 mai) la cabana Izvoranu din Buzău. Dar am de gând să urmăresc când va fi următoarea tabără întrucât sunt interesată de storytelling, de public speaking (vreau să-mi îmbunătățesc modul în care țin cursurile de radioprotecție și modul în care îmi vând produsele de Tarot) și de a petrece timp cu fata mea cea mare. Deși are aproape 9 ani (îi va face în toamnă), soțul o mai ia cu el când merge să promoveze produsele pe care le vinde. Așa că o idee despre o idee, cum spun cei de la Planeta Moldova, tot are despre vânzări. Tot în tabără, fata mea poate căpăta abilități de networking deoarece copiii sunt încurajați să lucreze în echipă, să coopereze atât cu proprii părinți, cât și cu toți ceilalți participanți ca să îndeplinească task-urile din Jocul Antreprenorial.

Imaginea de mai sus îmi amintește de un mesaj asemănător pe care l-am scris pe un tricou în timpul unui retreat. Multă vreme mi s-a spus că ideile mele sunt utopice, că nu sunt realizabile, că mă voi lovi de ziduri. După ce am scris fraza pe tricou și am început să cred în mine, în lucrurile pe care le vreau, toate piedicile au început să dispară.

Citind pe pagina de site-ul acestui networking trib am aflat de ce este bun public speaking-ul pentru copii (și nu numai):

• vor învăța să se exprime pe sine, să atragă atenția și să vorbească despre ei înșiși în public;
• vor învăța să-și argumenteze părerile și opiniile atât în fața prietenilor, a profesorilor, cât și în fața noastră, a părinților (iar noi cei mari vom putea să ne susținem mai bine ideile în fața șefilor, a contra-candidaților, a publicului și în fața funcționarului de la ghișeul ANAF :)) )
• vor învăța să-și identifice emoțiile și să le fructifice în folosul lor; (la partea asta I suck!)
• vor afla cum să învețe logic și să exprime ușor ceea ce învață, scăpând definitiv de „tocit” pentru note, pentru că de reținut vor reține numai acele lucruri plăcute și care au o motivație în spate;
• vor învăța să-și adapteze discursul în funcție de persoana din fața lui (asta merge mână în mână cu punctul 2 unde întâlnești funcționarul de la ANAF);
• vor învăța să aibă încredere în el în orice situație și să devină astfel un leader.

În era în care există chatGTP și în care există răspunsuri de-a gata, care par atât de perfecte, atât de scoase din țiplă, un strop de autenticitate, cu doi stropi de vulnerabilitate, tinerii și noi putem crea ceva plin de viață care place oamenilor. Fiindcă lucrurile perfecte sunt caracteristice aparatelor, roboților, lucrurilor neînsuflețite, iar cele I`m perfect(e) sunt caracteristice oamenilor. Și, cum spunea Albert, colegul de la competiția SuperBlog, să nu uităm că ”AI poate veni și de la Average Inteligence”.

Atunci când te alături Tribului Antreprenorilor cu 10 dolari pe lună, adolescentul tău beneficiază de abonament gratuit, ceea ce înseamnă că de fapt fiecare plătește 5 dolari, cam cât costă 5 cafele de la 5ToGo sau 5 înghețate sau echivalentul a 10 călătorii cu metroul sau poate cu 5 pungi cu chips Pom-Băr de la Mega. Iar adolescentul poate beneficia de lecții prin sesiuni de networking digital pe diverse teme din sfera afacerilor: despre eșec, despre natură (și reciclare), despre a testa și a încerca, despre găsirea unei idei de bussiness etc).

Personal cred că schimbându-ne noi, adulții, prin educație și prin împărtășirea ideilor, eșecurilor, reușitelor și know-how-urilor, învățându-ne adolescenții aceste lucruri, lăsându-le aripile netăiate atunci când noi nu putem vedea acele orizonturi pe care ei le văd, cred că vom scăpa în vreo 4 generații de genul de mediu de lucru unde ”nu trebuie să știi nimic despre nimic” așa cum este reprezentat de cei de la Planeta Moldova în filmulețul de mai jos.

Cu dorința de a mă perfecționa, de a o aduce într-un mediu în care poate învăța pe fiica mea, vă las invitația de a descoperi Tribul Antreprenorilor, Tribul Adolescenților și o comunitate minunată de antreprenori.

Aceast articol a fost scris cu speranță în suflet, cu nerăbdare pentru următorul bootcamp și cu o dorință de a posta pentru urmăritorii mei pentru ediția de primăvară Spring SuperBlog 2025.

Ține minte: Ești perfect/ă așa cum ești !