Devenind cine sunt

Nu știam ce voi găsi dincolo de ușă, dar totuși am intrat. M-am uitat înapoi să văd dacă partea cealaltă a porții era diferită. Era la fel, o poartă prinsă între rădăcinile a doi arbori. Am început să mă gândesc dacă întâi fusese poarta pe care crescuseră arborii sau întâi fuseseră arborii și cineva, din motive necunoscute, montase o poartă pe când aceștia erau încă mici, ca mai apoi poarta și arborii să ”crească împreună”. M-am gândit că această trecere prin poarta-arbore este începutul unei călătorii. Oare urmează să fie o călătorie prin natură, prin locuri magice, prin mine sau prin toate? Pășesc ușor, ușor…mă uit în jos: aceleași dale de lemn care m-au însoțit până la poartă se continuă și după ea, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum poarta nu ar fi fost acolo. Este încă ceață, parcă și mai multă decât până să trec de poartă. Cu cât merg ea se îngroașă. Singurele lucruri care par a nu fi afectate de ceață sunt dalele de lemn. Mintea mea începe să lucreze. Poate că poarta este de fapt o poartă de trecere într-o altă lume, iar ceața este de fapt pasajul de trecere. Poate că dalele de lemn sunt un semn de împământare, ca să nu uit de mine, ca să nu mă uit. Hmm…de ce aș vrea să mă uit, de ce cineva ar vrea să se uite pe sine? Sau poate este un semn de ținere aminte ca să îmi amintesc ce m-a făcut să trec prin poartă. Poate a fost curiozitatea, poate a fost dorința de a descoperi un mister ce rezidă dintr-o poartă care se află acolo unde nu are logică. Cred că am să merg mai departe. Curiozitatea este cu siguranță cea care m-a îmboldit, dar poate pe parcursul călătoriei o să aflu răspunsul la întrebarea ”De ce vreau să uit de mine?” și la altele care sigur îmi vor mai răsări din adâncul sufletului.

Mergând îmi las mintea să hoinărească făcând tot felul de asocieri libere: poartă-arbore, poartă-pasaj, copac-mamă, poartă-care-sufocă, arbore-sufocant, prindere-abuzivă, rădăcini -coroană, rădăcini-mormânt, lumină-în-ceață, cuvânt-în-avânt. Fără să vreau toate aceste asocieri libere s-au transformat în versuri:

Poartă din lemn

cu oul de aer sculptat în interior

te așteaptă să treci

pe sub moarte

cu lumini asimetrice

în loc de îngeri uniformi

ca sub căderea ceții

să mergi desculț pe dale de lemn –

un sicriu dezmembrat

în mii de bucăți

stă drept dale

pe un drum infinit.