Sensul dincolo de sens

Eu niciodată

Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt genul de om la care aproape totul se rezumă la :”Eu niciodată nu o să…”. Și apoi mereu soarta îmi arată contrariul ca o carte scoasă din mânecă sau ca o oglindă care arată totul invers. La acest capitol intră: „Eu niciodată nu o să învăț engleză.”, „Eu niciodată nu o să-l părăsesc pe X (în liceu).”, „Eu niciodată nu o să ascult rock.”, „Eu niciodată nu o să port hijab.” Și, cum ați ghicit deja: vorbesc, înțeleg și scriu în engleză, pe X l-am parasit la 2 zile după ce am declarat cele de mai sus, fiindcă la Olimpiada de Astronomie l-am cunoscut pe Y. Ascult rock. Când am vizitat Istanbul-ul acum câțiva ani am ținut morțiș să port și eu în moschei, dar și pe stradă hijab, ca să înțeleg mai bine ce simt celelalte femei când îl poartă. Mi-a plăcut să îl port și cumva m-am simțit protejată și am simțit că am unde să mă ascund când vreau să fiu invizibilă. Purtând hijab am avut o revelație în Hagia Sofia:”Avem nevoie de toți ca să facem totul. Fiecare cunoaște puțin din lucruri. De asta ar fi bine să ne iubim: ca Toți să facem Totul.”

Împletituri

Dacă mă citiți înseamnă că știți, iar dacă nu știți vă invit să o faceți, că eu cred în vieți anterioare. Cum intrați în curtea complexului Topkapî, după câțiva pași se face o potecă la stânga care duce la Aya Irini (Hagia Irene). Biserica, ortodoxă la bază, datează de prin anii 381 și nu a fost transformată niciodată în moschee. Este una dintre bisericile ce nu are catapeteasmă. În ea am avut parte de o groază de sentimente și trăiri: că aș mai fi trăit în acele vremuri și că aș mai fi călcat pe acolo, că o pace nepământească se revarsă peste mine (Hagia Irene fusese închinate Sfintei Păci – ca atribut al lui Dumnezeu – deci se pare că această proprietate și-a păstrat-o chiar dacă au trecut 1700 ani de la construirea ei), că nu există diferențe între „mireni” și „preoți”, că suntem liberi să privim spre cer și spre noi, că „noi” și „cerul” sunt sinonime – cerul fiind în noi.

Dacă la toate acestea mai adaug că:

solistul primei formații rock pe care am ascultat-o, Serj Tankian (de la System of A Down) e din Armenia și că două din melodiile mele preferate sunt: Artsakh și Rumi ;
serialul meu preferat este „The Witcher”, iar dacă e să am o imagine de bărbat ideal, atunci ar semăna cu Geralt ;
am adorat locurile și basmele prezentate în serialul „Atiye”;
pe Vision Board-ul făcut pentru anul în curs am simțit o atracție către Simurgh, lăsând la o parte pasărea Phoenix ;
vreau să fiu și eu o culegătoare de povești ca și Clarissa Pinkola Estes care a scris „Femei care aleargă cu lupii”,

atunci ruta pe care o aleg pentru excursia din primăvara aceasta este: Konya, Mardin (Turcia), Artașat, Erevan, Lchasen și Agarak din Armenia, Tabriz, Teheran, Najafabad si Shiraz din Iran.

Pentru că…

Știu că unele melodii îți plac chiar dacă nu înțelegi o boabă din limba în care sunt cântate, pentru că le înțelegi cu sufletul. Dar eu, uneori, chiar aș vrea să le înțeleg și cu mintea, să dau un sens vibrațiilor percepute de sufletul meu și de aceea mă gândesc că tare bine mi-ar prinde un traducător instant ca să înțeleg despre ce cântă Serj în melodia Artsakh.

Prima locație din itinerariul de mai sus este Konya unde se află Mausoleul Mevlana, unde este înmormântat Rumi (celebrul poet, scriitor, filozof, mistic și teolog sufist care l-a căutat pe Dumnezeul în el însuși, nu în afară). Cu funcția de translator vocal al dispozitivului de la Vasco Translator voi putea pune întrebări despre viața si opera marelui Rumi celor care se află în mausoleu. Și mare îmi va fi bucuria când îi voi ruga să-mi povestească direct în limba lor ca să pot surprinde cât mai bine nuanțele celor povestite. Pentru că atunci când intervine o a treia limbă, multe sensuri se pierd. Așa am pățit la Suleymaniye. Imamul era dornic să ne povestească cât mai multe, dar simplul fapt că se străduia să exprime în engleză facea ca multe informații să se piardă sau să rămână pe jumătate nespuse. Voi putea cumpăra și cărți cu opera lui Rumi, scrise direct în turcă sau în persană pentru că dispozitivul de la Vasco are și funcție de translator texte.

Următoarea locație va fi Mardin. După ce mă voi plimba pe străduțele întortocheate, privind casele care se sprijină unele pe altele și care se înalță unele din altele, voi poposi să beau un ceai. Iar de voi avea noroc să găsesc o povestitoare, așa cum s-a întâmplat în serialul Atiye, voi da drumul la Vasco Translator pentru o traducere instant. Având funcție de reducere a zgomotului de fundal, voi înțelege mai bine povestea, chiar dacă mai este lume în jur. Iar povestea, fiind spusă de o povestitoare din mamă în fiică, va vindeca ceva din mine. În partea aceasta de lume, poveștile nu sunt ciuntite sau modificate ca la noi, permițând să fie balsam pentru rănile din suflet sau lumină în căutările noastre interioare.

Fiindcă Vasco Translator are funcția de translator imagine voi putea înțelege meniurile. Căci atunci când sunt plecată îmi place să mă abat de la zonele centrale și să încerc mâncăruri sau băuturi de la localurile de acolo. Iar în aceste localuri meniul e scris mai mereu în limba lor, nu în engleză.

În Armenia merg pentru acele peisaje și clădiri vechi de când lumea – se zice că armenii ar descinde din Haik, strănepotul lui Noe. Vreau să pun mâna pe pământul de acolo, să mângâi zidurile cetăților, să umblu desculță. Să simt cum îmi cresc rădăcini și se împletesc cu cele ale lumii. Când spun rădăcinile lumii am în fața ochilor oasele atâtor oameni care au dăinuit înaintea mea, plantele care și-au înfipt rădăcinile chiar în locul unde este pus piciorul meu, toate bucuriile și tristețile purtate de praful de pe sandalele tuturor celor care au trecut pe acolo. Să pot accesa registrele Akashice ale locului respectiv. Las mai jos câteva imagini din Armenia care poate sunt mai grăitoare decât ceea ce am descris eu și care au puterea să mă cheme înspre ele.

Iar în Iran merg pentru a afla de la localnici, povești spuse în limba lor despre pasarea Simurgh, despre Boz Maar, despre Banda și toate celelalte creaturi mitologice despre care cred că există într-o lume care se întrepătrunde din când în când cu a noastră.

Bucățica aceasta din mine a fost scrisă pentru Spring SuperBlog 2024.

Ține minte: Ești perfect/ă așa cum ești !