Introducere
La începutul săptămânii trecute terminam de ascultat un podcast cu dr.Anna Lembke despre dependențe. De ce făceam asta, mai ales că este un podcast de 2 ore ? Pentru că sunt într-un grup pe whatsapp condus de un psiholog care are ca scop reglarea noastră referitoare la dependența de telefon, de a scroll-a. Grupul, susținerea și destăinuirile reciproce ale celor implicați m-au ajutat să-mi dau seama de multe lucruri. Cu ce nu am rezonat din grup a fost acțiunea: dacă intram pe telefon pe mediile de socializare, atunci trebuia să facem 10 geneflexiuni/flotări. Mai toată viața mea am trăi pe modul de sancțiuni/recompense (care sunt cam același lucru depinzând în care parte a lui zero privim), așa că nu am mai vrut pedepse. Și cu atât mai mult să mi le dau eu mie. Am zis că mai bine încerc să fiu Observator Conștient.
Din ceea ce Dr.Lembke a explicat în podcast am rezonat cu câteva idei și le explic așa cum le-am înțeles:
- Noi tindem către o stare de homeostază, unde nu suntem nici (prea) fericiți, nici nu simțim durere.
- Cu cât vom căuta acțiuni generatoare de dopamină care ne vor da peak-uri intense de fericire, cu atât psihicul și corpul nostru vor încerca să contrabalanseze peak-ul și dopamina secretată. Această contrabalansare va genera un baseline (starea de homeostază) mai scăzut. Cu cât baseline-ul este mai scăzut cu atât vom dori să facem mai mult din ceea ce ne aduce plăcere ca să atingem un alt peak. Și lucrurile se tot repetă. Așa ajungem să vedem viața plictisitoare (și dureroasă) când nu avem la dispoziție obiectul (material sau nu) al dependenței noastre și nu îl folosim mai mult și mai mult.
- Dependența poate fi orice (asta știam și din cărțile lui Gabor Mate): cafea, alcool, muncă multă, alergat, colecționat cărți/timbre/monede, sex, jocuri (pe telefon, calculator, noroc), compania altor persoane, etc
- Eu sunt una dintre persoanele care are trigger-i pozitivi. Adică atunci când ceva ne produce ceva bucurie noi vrem să adăugăm extra bucurie sau premii. Aici mă regăsesc: de câte ori reușesc ceva, îmi dau premii nu prea ok sau spun că mai pot face și altceva: mă uit la filme, fac ceva muncă în plus care mă obosește mai mult decât deja sunt. De exemplu: într-o seară am publicat un articol și eram așa bucuroasă că mi-a ieșit cum am vrut încât eram gata să citesc un articol, să spăl vasele, asta în ciuda faptului că era 23:00 și știam că Puștiul se va trezi devreme a doua zi. Cu greu m-am abținut, dar tot mi-am găsit nimicuri de făcut până s-a făcut miezul nopții. Și tot mi-am notat o idee bună pe care urmează să o pun în practică la cursul pe care o să-l țin în aprilie. De la atâta dopamină și adrenalină secretată de scrisul articolului pe blog, la care am mai adăugat un pic de adrenalină și dopamină de la ideea pentru curs mi-a luat ceva să adorm. M-am întors pe toate părțile, simțeam un tremur intern și multă energie și am adormit când toate aceste substanțe au fost fie anihilate, fie consumate.
(va continua)
Ține minte: Ești perfect/ă așa cum ești.
Devenind cine sunt 
Lasă un comentariu