A fost odată un apartament nou
Luna martie mă duce cu gândul la evenimente plăcute: acum 8 ani îmi luam propria casa, prin rate ce-i drept, dar era și este casa mea. Nu mai trebuia să stau în chirie, să împart apartamentul cu altcineva, chiar dacă era cel mai bun prieten al meu. Și partea și mai tare este faptul că are și două băi: a fost una din cerințe, atunci când mi l-am ales. Asta pe lângă faptul că am vrut să aibă multe camere, ca să poată veni prieteni pe la mine și să am unde să îi culc, ca fiecare copil al meu să aibă camera lui, iar eu cu soțul să dormim în dormitorul nostru, nu în sufragerie, ca mama și tata.
Dar, tot luna martie mă duce cu gândul la una din defecțiunile de construcție ale apartamentului de care am avut parte. Se făcuse 1 an de când locuiam deja în cuibușorul nostru când am început să observăm că presiunea în centrală începe să scadă: seara o reglam și dimineața era la loc aproape de zero. Nu ne-am dat seama imediat de la ce se trage; ne-am gândit că e vreo supapă prin care pierde presiune. Asta până când am început să vedem umezeala urcându-se pe zid până aproape de priză și parchetul din fața bucătăriei umflându-se. Am sunat la firma care construise blocul (eram înca în garanție) și le-am spus să vină fiindcă credem că s-a spart o țeava de căldură – noi având încălzire pe centrală cu gaz. Au venit muncitorii, au spart și într-adevăr: țeava de retur era spartă. Nepunând țevile într-o casetă, ci direct în ciment, nu au avut spațiu de dilatare și contractare și una a cedat. Mai jos aveți două imagini cu șantierul din mijlocul casei mele.
Alegând pădurea și sufletul (alma)
No bun, țeavă spartă, țeavă reparată, acum ce facem că cei ce ne construiseră blocul nu mai aveau parchet așa cum ne puseseră inițial, iar eu nu voiam să am nuanțe diferite la parchet ? Am răsfoit netul în căutare de parchet și ne-am oprit la pagina celor de la Alma Parchet.
Pe mine m-a încântat lemnul. Știu că marea majoritate a parchetelor au lemn în compoziție, dar parchetul de lemn de la Alma Parchet avea chemarea pădurii, liniile sale transmiteau gândurile copacilor, eleganța lor, viața lor, ceea ce văzuseră, auziseră și trăiseră (și copacii simt și au amintiri !). Voiam un parchet care să aibă amintiri din pădure, care să-mi amintească de un trosnit de creangă, de un copac căzut și năpădit de ciuperci sau de o rază de soare printre frunze. Inițial ne gândeam la parchet stratificat sau parchet dublu stratificat. Dar, tot uitându-ne pe site soțul mi-a atras atenția asupra parchetului curb: semăna foarte mult cu pădurea, unduirile aduceau cu copacii, cu viața. Sunt copacii drepți, dar nu ca și cum ar fi trasați cu rigla. Apoi mai era faptul că avea și are grosimea de 16 cm și un strat de uzură de 4 mm din lemn de stejar, acest parchet conferind eleganță și trăinicie oricărui spațiu. Exact ce ne doream: trebuia să reziste la alergăturile copiilor (care între timp s-au înmulțit), la petrecerile date cu prietenii și rudele, și la timp (să mai adune și amintirile tălpilor noastre pe lângă cele ale pădurii în care a trăit).
Cam așa arată parchetul curb de la Alma Parchet montat la mine în living. Cum îmi place să fac fotografii mai ieșite din comun, aceasta este o fotografie realizată la „firul ierbii”, cum s-ar zice.
Această întamplare din viața mea a fost povestită cu multă căldură și cu mult drag în cadrul Spring SuperBlog 2024.
Ține minte: Ești perfect așa cum ești !
Devenind cine sunt 