Devenind cine sunt

01.03.2026 – teoretic prima zi de primăvară. Mă uit afară : ceață; pe geam e condens de un deget – înseamnă că e și frig. Oare oi fi în Londra? E adevărat – complexul de blocuri unde locuiesc e construit după model englezesc, dar priveliștea de dincolo de gardul complexului îmi amintește că sunt totuși în România.

Ziua este așa cum ne-o facem noi sau cel puțin așa se vehiculează zilele astea pe social media. Nu prea am chef de chestii prea faine, cu atât mai puțin cu cât iar mi se pare că s-a marketizat și chestia asta cu luna femeii, cu hai să fie soare, pace, ghiocei. Al naiba dacă pot să scriu ceva despre primăvară și renaștere, cum luna trecută nu am fost în stare să scriu despre iubire și inimioare…

În fine, ziua începe chiar dacă eu vreau sau nu, chiar dacă dispoziția mea e una cețoasă. Așa că scot mărțișoarele pentru mine și copii și șnururile de pus la mână. Am ales pentru noi 3 câte un șnur roșu, subțire, cu o pisicuță micuță. La sfârșit când o să le atârnăm în copaci o să pot spune la propriu că sunt pisici în copaci. :))) Am primit toți câte un șnur și de la soțul meu. Așa că mai mulți copaci se vor bucura de șnururi roșii, noi vom fi feriți de deochi și vom fi mai plini de vitalitate transmisă de copaci prin spiritul șnurului.

Când mi-am desfăcut mărțișorul am remarcat că de fapt nu era stil broșă, ci tip clamă de păr. Nu mai țin minte dacă așa l-am comandat sau așa a s-a nimerit. Știu că erau alăturate pe site un mărțișor broșă și unul clamă de păr. Idee e că am vrut să fie mac roșu. Și uite așa am deschis un nou trend #mărțișorînpăr. Ca să vedeți cum se poartă mai nou mărțișoarele vă las o fotografie mai jos:

Soțul a făcut cafeaua cu aromă de vanilie, preferata mea, iar în timp ce o savuram m-am uitat pe Facebook și mi-a apărut în feed știrea de la SuperBlog legată de ediția din primăvara aceasta. Aceasta a fost știrea care mi-a adus soarele pe cerul meu, că cel de afară tot ascuns după nori a rămas. O să am parte din nou de adrenalină, de un pic de presiune care îmi va pune creativitatea la treabă. Dar o să am parte și de oameni faini alături, oameni alături de care am mai participat. Sper să cunosc și oameni noi, așa că dacă vrei să aflii de branduri, dacă vrei să faci parte dintr-o competiție unde lumea nu se străduiește să iasă pe locul 1, dacă vrei să participi la gale faine, să ai parte de emoții, de autenticitate înscrie-te aici.

Așa că de ieri mă tot gândesc că azi mă înscriu. Chiar mi-am trecut pe ”to do list-ul” de azi să mă înscriu. Încă câteva motive pentru care particip: descopăr mereu alte stiluri de a scrie articole (pentru că tot ce trebuie să faci este să scrii în felul tău), jonglez între a avea limite (de cuvinte, de link-uri, de poze) și a nu avea limite (only the sky is the limit) îmi pot imagina situații pe care nu le-am trăit sau pot împleti imaginarul cu realul – la fel ca în cazul cărților.

Ziua a continuat la fel de fain cu lipirea pe un perete a Vision Board-ului realizat prin metoda Neurografică și cu jumătatea de oră de pictură pe care am avut-o cu Puștiul.

Pentru cei care vor să participe le spun că nu au ce regreta și că de abia aștept să vă cunosc și pe voi și stilurile voastre.

Pe ceilalți îi salut virtual și le transmit o îmbrățișare tot virtuală. De abia aștept să ne vedem la Gală.

Să aveți pene și taste ascuțite !

Ține minte: Iubește-te ! Ești perfect/ă așa cum ești!