Devenind cine sunt

„Mi-e dor de tine”
Sunt cuvintele pe care le țin închise.
Îmi împreunez dinții ca să nu iasă,
Strâng din buze ca ele să rămână acolo.

E prea periculos ca să le dau drumul.
În zilele astea nu mai circulă porumbelul zburător,
Nu mai sunt slugi credincioase
Care să ducă un plic cu sigiliu.

Nici măcar nu stiu cum le vei primi.
Nu știu nici care e răspunsul tău.

„Nu mă lăsa să-mi fie dor”
E o melodie care cheamă ploaia în oraș.

Mi-e dor de tine
E un urlet care răsună prelung
În interiorul sufletului.
E urletul lupului
Iar tu ești Luna.
Dar toate se întâmplă în cea mai deplină
Tăcere.
Căci n-ai de unde să știi, să auzi
Ceea ce urlă lupul
Într-o lume închisă,
Dincolo de buzele strânse
Și de dinții împreunați.

Ține minte: Iubește-te ! Ești perfect/ă așa cum ești !