Devenind cine sunt

„Verde și uscat
Totul se-mpletește
Rădăcini – strigă
Matrice împletită
În floarea : nu-mă-uita.”

strigă – se poate interpreta în poezie ca venind de la verbul „a striga”, dar se poate referi la fel de bine la ființa imaginară închipuită ca o femeie care chinuiește copiii mici, ia mana de la vaci, la pasărea răpitoare de noapte, de culoare galbenă-roșcată, cu pete brun-închis, care se hrănește mai ales cu șoareci sau la fluturele mare cu pete albe pe aripi, asemănător cu un cap de mort, care zboară numai în amurg și care, când este prins, scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt.

Ține minte : Iubește-te! Ești perfect/ă așa cum ești !