Devenind cine sunt

În baltă locuia cerul.
Iar alături de el
Se oglindeau
Toate lucrurile care erau asemenea lui:
Biblioteci, bucate, bine,
Nori, porumbel, zbor, departe, vise.
Ca și cum balta înghițise
Toate valențele pozitive
Lăsând în lumea noastră
Doar electronii.

Că și cum te-ai uita într-o fântână
Ca să vezi cerul,
Întrebându-te în ce lume ai ajuns
De trebuie să privești în jos
Pentru a vedea susul.

Ca și cum lumea cea adevărată
Ar fi mărginită
De marginile bălții
Și înconjurată de noroaie.
Noroaie – memorie ce devin fluide
De fiecare dată când balta
Mai deversează ceva.

Oare în noroaie se ascunde
Toată murdăria care s-a scurs din baltă?

Ține minte: Ești perfect/ă așa cum ești !