Fermoarul

Prima dată am scris această poezie în prima formă, cea de vers alb, după care m-am ambiționat să văd dacă nu cumva reușesc să o fac sub formă de tanka. Numai că e o tanka imperfectă, așa ca mine, că în loc de 5-7-5-7-7, mie mi-a ieșit 5-7-5-6-7.

Deci, ca și vers alb sună așa:

Vreau să îmi deschizi fermoarul de la rochie
Nu pentru că nu pot,
Ci pentru că vreau un sărut de-al tău
Acolo unde, în alt plan se întâlnesc aripile.

Iar că și o tanka imperfectă se citește așa:
Deschide-mi fermoarul.
Pot, dar vreau sărutul tău,
Acolo, unde,
În hărțile cerești
Se-ntâlnesc aripile.

Ține minte: Iubește-te! Ești perfect/ă așa cum ești !

Lasă un comentariu