Grija care vindecă
Îmi aduc aminte că atunci când mă îmbolnăveam în copilărie ceea ce mă făcea să mă simt mai bine era atunci când mama se așeza lângă mine și mă mângâia sau când îmi citea ceva. Deasemenea boala mea părea că se înrăutățește, febra creștea atunci când o strigam și ea nu auzea fiindcă spăla vasele. Acum, ca om mare, înțeleg foarte bine că strigătul meu nu se auzea din cauza apei care curgea și că vasele nu pot rămâne nespălate pentru că se strâng mormane de vase și nu mai avem după ce mânca.
Leucoplastul ca simbol al dragostei și al vindecării
Anii au trecut și am ajuns și eu mamă. Îmi amintesc că fiica mea cea mare, să o numim Pufoșenia, învăța să meargă cu bicicleta. La un moment dat și-a luat avânt și a început să pedaleze din ce în ce mai repede fiind convinsă că noi o ținem. Numai că noi nu o mai țineam. A întors capul…a tras tare de ghidon stânga și….a căzut cu viteza cu care un asteroid lovește pământul. Cred că așa s-a simțit fiindcă a început să urle de se auzea în tot complexul și fiindcă din genunchiul ei curgeau trei șiroaie de sânge. Am luat-o în brațe și am urcat cu ea în brațe unde i-am spălat rana, am șters-o cu betadină. Între timp l-am trimis pe soțul meu la farmacia din sat să cumpere niște leucoplast. Îi spusesem să ia niște plasturi medicali pentru copii. Farmacista, care ne cunoaște, ne-a recomandat să nu luăm plasturi medicali, ci să luăm leucoplast din mătase, fiindcă este impermeabil, oferă o prindere solidă și o dezlipire ușoară, fără durere, fiind ideal pentru pielea sensibilă așa cum este cea a copiilor. Farmacista ne-a mai recomandat și niște coprese sterile PPSB pentru a fi puse pe rană. Atât leucoplastul din mătase, cât și compresele sterile PPSB erau de la firma Medicale Shop. Ne-a indicat compresele întrucât erau multe într-un pachet – 100 de bucăți – ca ”Să fie și pentru alte julituri sau șters ochișorii”, cum a spus farmacista, dar și pentru că sunt din tifon albit cu peroxid (peroxidul fiind și el folosit la dezinfectat), nu cu clor. Alte calități ale compreselor sterile sunt faptul că nu au fibre desfăcute pe suprafața tifonului, au marginile împăturite, pentru a preveni destrămarea fibrelor și au capacitate mare de absorbție a umezelii și a lichidelor. Și leucoplastele din mătase erau 12 într-o cutie, așa că ne ajungea pentru mult timp.
Când a ajuns soțul acasă, am pus o compresă sterilă pe rană și am prins-o cu leucoplastul din mătase. Apoi am ținut Pufoșenia în brațe, i-am citit o poveste, apoi am mâncat o înghețată și după aceea, când am simțit-o că s-a liniștit i-am explicat ce a greșit de a căzut.
Pufoșenia s-a simțit iubită atunci când am luat-o ușor, am stat lângă ea, am îngrijit-o, am avut răbdare, am răsfățat-o și a asociat leucoplastul cu iubirea, cu răbdarea și cu vindecarea (la partea cu vindecarea a avut un aport important faptul că nu a durut-o sau usturat-o genunchiul în momentul în care i-am dezlipit leucoplastul de mătase). Iar noi, ca părinți inteligenți și speculatori am folosit leucoplastul atât pentru răni unde se merita pus unul cât și la acele mici înțepături sau zgârieturi care nici nu se prea văd cu ochiul liber, dar prin care copii au impresia că le ies mațele sau le curge tot sângele (been there, done that).
Altă amintire cu Pufoșenia
Pe vremea când Pufoșenia era mai mică o duceam la o creșă privată pe undeva pe lângă zona Obor. Și la întoarcere luam 21-ul spre casă. Nu cred că e vreun stb curat, dar în special 21-ul mi se pare unul din tramvaiele murdare. Doar că Pufoșenia la cei 3 ani și jumătate nu știa acest lucru și nici nu mă lua în seamă când îi spuneam să nu pună mâna pe geam. Într-una din zile a pus toate cele 4 degețele ale ei pe chederul de la geam, le-a șters tacticos de acesta și le-a băgat pe toate în gură savurându-le. Și ca totul să fie și mai magic apoi și le-a băgat și în ochi. În momentul acela deși m-au trecut o groază de trăiri, unul singur le-a detronat : RESEMNAREA. A fost momentul în care am știut cu siguranță că aveam să ajung în spital cu ea. Era o chestiune de zile până când acest lucru avea să se întâmple. Bineînțeles că nu a trecut săptămâna că a început să facă febră aproape de 40 grade celsius și să nu poată suporta lumina. Am fost internate în spital și a avut branulă pusă prinsă cu plasture pentru fixarea branulei. Și în spital i-am citit povești, am colorat cu ea, i-am spus povești, iar când s-a simțit mai bine ne-am plimbat puțin pe coridor. În primele zile însă, când Pufoșenia dormea mai tot timpul și stătea lipită de mine, închideam și eu ochii ca să dau senzația că dorm și astfel lumea să mă lase în pace. Era o tactică deprinsă din copilărie, unde, stând astfel puteam să ascult discuțiile celor din jur. Așa a fost și acum fiindcă am surprins o discuție între asistente. Acestea vorbeau despre faptul că cei de la Medicale Shop câștigaseră și de data aceasta licitația din SEAP și urmau să aibe și în acel an articole de prim ajutor de bună calitate. Conversația s-a îndreptat spre ce s-ar face ele dacă nu ar avea plasturii pentru fixarea branulei de la Medicale Shop care sunt hipoalergeni, delicați cu pielea sensibilă, care sunt steril ambalați individual, sunt autoadezivi, au corpul absorbant. Unde mai pui că au corpul absorbant ce oferă protecție împotriva punctelor de presiune provocate de purtarea îndelungată a branulei, au materialul exterior impregnat hidrofob, este suportat bine de piele și poate fi menținut pe piele până la 30 de zile, fără a produce reacții alergice locale…Stând acum să mă gândesc Pufoșenia a purtat branula 5 zile, cât timp a stat în spital.
După ieșirea din spital Pufoșenia a înțeles în sfârșit cum stă treaba cu linsul indirect al stb-ului, cu băgatul degetului în gură, dar și că mama a fost lângă ea atunci când a avut nevoie, că am auzit-o când a avut nevoie și că nu a fost nevoie să i se schimbe branula fiindcă plasturele pentru fixarea branulei nu s-a udat, nu s-a mișcat, nu i-a dat alergii și s-a dezlipit ușor.
Și acum mă gândesc la gluma care circula pe un forum de părinți din București: acela că dacă ai copil care linge tot ce prinde prin București ori se curăță de la atâția microbi, ori cât e mic e bolnav non stop, dar după aceea nici un drac de microb nu se mai atinge de el. Și cam așa a fost: acum că Pufoșenia e mare se îmbolnăvește o dată, maxim de două ori pe an.
Am scris acest articol pentru proba 11 din cadrul competiției SuperBlog 2025.
Imaginile din acest articol sunt preluate din galeria celor de la Medicale-Shop.ro și de pe pexels.com.
Ține minte: Iubește-te! Ești perfect/ă așa cum ești!
Devenind cine sunt 
Lasă un comentariu