Devenind cine sunt

Mai mereu am lăsat de la mine pentru că „oamenii deștepți lasă de la ei”, că „ești mai mare, ai mai multă minte”. Poate dacă de mică aș fi știut că sunt doar vorbe, mi-aș fi susținut mai des și cu mai multă tărie punctele de vedere, nu doar când îmi ajungea cuțitul la os ca în întâmplările următoare:

Eram într-a XI-a și dădeam teza la chimie. La un moment dat, diriga (ea era profa de chimie) ne spune că putem să nu facem exercițiul 5 fiindcă îl făcusem cu o zi în urmă în clasă. Așa că l-am sărit și am făcut restul exercițiilor. La sfârșitul orelor am predat tezele și ne-am văzut mai departe de viața de liceeni. Trece o săptămână, trec două, iar în a 3-a începem să o întrebăm pe dirigă de teze. Ne zice că marți ni le aduce; era joi. Marți începe să ne strige pe rând spunând în același timp și nota. Când a ajuns la numele meu și am auzit nota 7 am simțit cum mi se face brusc rău. Aveam nevoie de un 8 sau un 9 ca să îmi iasă media 10. Pentru 7-le acela ar fi trebuit să mai strâng încă doi de 10 pe care nu aveam timp să îi iau. Am început să clocotesc în sinea mea. M-am uitat pe lucrare. Exercițiul despre care diriga ne spusese să nu îl facem era punctat cu 0 puncte. Furia începuse să fie mai mare decât frica de a vorbi și decât frica de a-mi lua apărarea. Am așteptat ca diriga să termine de împărțit tezele și celorlalți colegi după care m-am ridicat în picioare și am luat cuvântul. Chiar și acum, după atâția ani, îmi amintesc ceea ce am spus: ”Doamna dirigintă, dumneavoastră ne vorbiți nouă despre importanța faptului că trebuie să ne ținem de cuvântul dat. Numai că în cazul de față dumneavostră ne arătați cum este să nu te ții de cuvântul dat. Noi ce să mai înțelegem ? Că e sau nu e important să te ții de cuvântul dat ? Exercițiul 5 nu l-am făcut fiindcă ne-ați spus că putem să nu îl facem fiindcă îl făcusem cu o zi în urmă în clasă. Dacă știam că o să-l punctați până la urmă, mă ocupam de el, nu de exercițul 6 la care nu prea am știut.” Se făcuse așa de liniște încât aveam impresia că am îmi tremură vocea și că o să-mi sară inima din piept. Nu știu cât i-a plăcut dirigăi situația, dar la felul în care am pus problema a venit cu ideea să ne dea la toată lumea 2 puncte pentru acel exercițiu 5. Astfel 7-le meu s-a prefăcut în 9, iar media mi-a fost salvată. La plecare, pe scări, m-au oprit câțiva colegi să mă felicite că am avut curajul să vorbesc și că datorită lor și mediile lor fuseseră salvate sau chiar mărite. Acel Rise & Speak a făcut diferența atunci, atât pentru media mea și pentru facultatea unde am intrat, cât și pentru mediile colegilor mei și facultățile unde au intrat. Pentru că uneori un procent poate face o diferență imensă între un loc la buget și unul la taxă. Un procent poate face diferența încadrării într-un buget dintr-o afacere, în a plăti o taxă mai mare la stat sau în a îți permite să mai plătești o lună la pilonul 3 de pensii din afacerea ta.

Ce m-a învățat școala a fost că profesorul are întotdeauna dreptate. Ce am învătat din experiența de mai sus a fost că oricând merită să te aperi, merită să încerci să îți iei înapoi ce îți aparține. Am mai învățat că furia este bună pentru că te poate ajuta să treci peste frica de a vorbi și că uneori salvându-te pe tine, îi salvezi și pe restul.

Tinerii au nevoie să simtă frica de a vorbi în public și de a își susține punctul de vedere. Aceasta îi ajută să își selecteze mai bine ideile pe care vor să și le susțină. Au nevoie să se exprime clar. Inclusiv au nevoie să lase să se simtă emoția din glas. De cele mai multe ori glasul tremurat nu este perceput de cei din jur, iar dacă este, cei din jur simt mai degrabă conexiune cu cel care vorbește. La diferitele congrese și cursuri la care am fost speaker am simțit de multe ori că îmi tremură vocea, că mă gâtui, că nu o să mai pot lega ca lumea două cuvinte, doar ca să constat după, că toată lumea a apreciat ceea ce am prezentat. Chiar mi s-a spus că nu s-a simțit deloc că îmi tremură vocea.

Chiar am avut un moment în care fiindu-mi frică mi-a venit ideea de a personifica frica, de a-i da o formă. Apoi i-am mulțumit că este acolo pentru mine, pentru a mă susține (bineînțeles că în gând). Și, în timpul prezentării m-am uitat în locul unde personificasem frica, ca atunci când te uiți la cineva drag, care e acolo pentru tine. Și astfel, frica mi-a dat curaj.

Mulți tineri au un potențial real de a ajunge antreprenori. Le trebuie doar ghidare. Tribul Antreprenorilor este o comunitate activă de învățare și sprijin pentru toți cei care planifică să construiască afaceri solide, dar și caractere puternice. Iar copii celor înscriși în această comunitate au acces la Tribul Adolescenților. În acest trib creat special pentru ei, adolescenții (14-20 ani) au șansa de a învăța de la mentori, de a participa la webinarii și au parte de suport educațional pentru a-și dezvolta ideile și abilitățile antreprenoriale.

Tribul Antreprenorilor susține ideea că vocea fiecărui tânăr merită ascultată, dar și formată – prin curaj, exercițiu și expunere. În acest sens organizează evenimentul ‘‘Rise & Speak’’. Acesta este un eveniment unic de public speaking pentru adolescenți cu vârste între 15 și 18 ani. Nu este doar un concurs, ci o scenă reală, cu emoții reale, oameni reali și impact real.  Pentru că oricât de mult ne-ar ajuta AI-ul prin a da niște indicii, prin a pune ordine în idei, prin a structura un text atunci când ești o persoană care gândește în mai multe direcții și pe mai multe planuri, acesta nu poate pune emoție în discurs, nu poate pune suflet în ceva în care nu crede. Pentru că atunci când prezentăm sau/și susținem ceva în care credem, pe lângă idei, structură, coerență, mai punem un ingredient secret pe care AI-ul nu-l are: suflet. Acesta este cel care ajunge la sufletul interlocutorilor, ceea ce îi face să cumpere, ce le dă aripi.

Ce anume se va întâmpla la Rise & Speak?

7 adolescenți vor urca pe o scenă având fiecare un discurs propriu, fiind sprijinit de un brand și un mentor. Înainte de acest evenimnet ei au fost pregătiți cu grijă, într-un cadru profesionist, pentru a face un pas important: să fie ascultați, să creadă în sine și să-și afirme ideile. Ca și mentor o au pe Lăcrămioara Brecea – trainer, speaker, coach și expert în prezență scenică, care are peste 15 ani de experiență în comunicare autentică.

Pentru întreaga comunitate, acest eveniment va dărui experiența de a asculta ce înseamnă exprimarea autentică a generației viitoare. Va fi și un exercițiu de conștientizare pentru adulți: că avem responsabilitatea să oferim nu doar sfaturi, ci contexte reale de dezvoltare. Fiindcă se simte diferit când vorbești acasă singur față de cum se simte atunci când vorbești într-un cadru cunoscut și mult diferit față de cum se simte când vorbești în fața unor oameni complet necunoscuți. Ei au nevoie să participăm la eveniment ca prin prezența noastră să se obișnuiască cu mulțimile, iar noi avem nevoie de un suflu nou, adus prin cineva care are o altfel de viziune și o altfel de abordare față de a noastră. Un win-win de ambele părți. Plus o lecție de a învăța să ascultăm în general și să îi ascultăm pe tineri pentru că avem de multe ori impresia că știm mai multe ca ei, doar că putem avea supriza ca și ei să aibe ceva să ne învețe.

Fotografiile au fost preluate de pe pagina de facebook a Tribului Antreprenorilor.
Amintirile și învățămintele au fost depănate cu drag pentru proba 5 din cadrul competiției SuperBlog 2025.

Ține minte: Ești perfect/ă așa cum ești !