Drumul până în Novi Pazar e îngrozitor de lung, făcut cu mașina, mai ales că am fost avertizați de vameșii români să nu încălcăm regulile de circulație și restricțiile de viteză nici măcar cu 1-2 km. La un moment dat, Puștoaica mi-a zis că se plictisește. Mi-a venit în acel moment cea mai genială idee din ultima vreme: să facem un concurs de scris poezii. Vă las poeziile mele și a ei.
Prima este neterminată, e o struțo-cămilă fiindcă am inceput-o ca vers alb și apoi am vrut să fie cu rimă. Problema cu rima este că îmi place, doar că mă îndepărtează de la trăiri și temă. Dar nici nu pot șterge pentru sună prea magic „genunchi de furtună”.
Explicatii: cuvântul „noii” ce e scris bolduit se referă la.toate părțile și demonii din noi.
Și am terminat cu un haiku – imperfect și el, ce simt că redă mai bine sentimentul de toamnă și de un copac cu frunze roșii așezat ici-colo.
Toamna eternă
Nori pe cer - nori în suflet
Totul e-nghețat
Intr-un peisaj cu natură moartă.
Tabloul are mult roșu - venin
Și tot îmi spun, că acest amin
Din ruga de ploi,
Peste frunzele moi,
Din genunchi de furtună
Peste ochiul de lumină,
Din semnul ce face
Ca noi și Cel din noi
Și noii din noi
Să se aplece.
Și haiku-ul
Toamna - pictorul etern -
Pictează natură moartă în suflet
Și venin în frunze.
Iar aici este a fiicei mele.
Cursul zilei
Norii negrii se adună
Peste munți înalți,
Cu creste ascuțite,
Peste văi întinse.
Și câmpii cultivate
Cu maci și albastrele,
Cu grâu și orz
Cu meri și peri.
Iar ploaia pe seară se lasă
Cu stropi mari și mici,
Care cad încet jos pe pământ
Hrănind plantele.
Când ploaia încetează
Se face din nou zi,
O nouă aventură
O nouă zi.
I-a placut atât de mult idee cu poeziile încât a mai creat încă una plus desene aferente.
Ține minte: Ești perfect/ă așa cum ești!
Devenind cine sunt 
Lasă un comentariu