Devenind cine sunt

Îmi amintesc cât de multe mi s-au spus despre singurătate, și cât de puține despre solitudine.

”In the early days” încep eu să gândesc.

”Nu așa, nu gândi în engleză fiindcă înseamnă că vrei să fugi de ceea ce vrei să spui, vrei să o faci mai puțin personal.” îmi spun tot eu.

”Bine, bine…hai în română” mă conformez știind că cealaltă parte din mine are dreptate. Multe lucruri spuse într-o altă limbă sunt mai ușor de suportat. ”În primele zile ale existenței mele pe care reușesc să mi le amintesc nu făceam diferența între cele două. Cred că prima dată am simțit singurătate fiindcă nu reușeam să înțeleg cum cei de lângă mine pot gândi diferit de mine, fiindcă nu reușeam să le citesc gândurile, fiindcă nu reușeam să le intuiesc acțiunile, fiindcă cerul înstelat părea prea mare pentru mica Alina de aproape 4 ani care mergea în căruță alături de unchiul ei și gândea aceste lucruri. E ca o cădere într-un abis infinit să fii aproape de atâta lume și să nu o poți atinge la nivel de acțiune, de gândire, să bâjbâi ca un orb încercând să îi înțelegi pe ceilalți și dându-ți în același timp seama că mereu va exista un zid peste care se poate trece.

Solitudinea a început să devină prietena mea pe parcursul vieții când am început să descopăr cât de mult îmi plac momentele în care sunt doar eu cu mine, în care am timp să îmi pun ordine în suflet. Momentele în care scot o coală de hârtie și notez și recunoștiințele și lucrurile pentru care sunt supărată, în care plâng sau în care rechem a o mia oară o situație din trecut pentru a o diseca, pentru a-i diminua din putere. Solitudinea în natură sau cea în liniște mi-a dat voie să îmi cunosc corpul, să mă conectez la Mama Pământ, să observ curgerea lucrurilor și să fiu propriul profesor și învățăcelul tuturor. În solitudine am învățat să chem înapoi toate părțile din mine pe care le lăsasem în diverse locuri, în diverse timpuri și la diverși oameni și să mă reîntregesc.

Pădurea mistică în care intrasem se preschimbase: ceața dispăruse, plantele care păreau să vină din altă lumea dispăruseră și ele, iar în fața mea vedeam plutind o lebădă albă pe o apă.

Ține minte: Ești perfect/ă așa cum ești !