Iubirea-i ca o masă goală cu două scaune libere. Cum am ajuns aici ? într-adevăr în fața mea era un zid ca de restaurant, cu un geam prin care se proiecta o lumină caldă în înserarea ce se lăsa afară. Iar lângă zid se afla o masă cu două scaune libere și cu o candelă. Oare unde a dispărut pădurea și ceața? Singura care nu a dispărut este înserarea. Masa îmi pare familiară așa că mă așez pe un scaun. Deodată apare Mau, primul meu prieten. Ne salutăm. Mai că nu l-am recunscut. Apare un chelner care îmi aduce ceva doar ca să fie. Cam așa a fost și relația mea cu el, ceva ca să fie, ca să văd cum este să ai prieten. Am vorbit cât am vorbit, după care tăcerea s-a așternut printre noi. Și fără să îmi dau seama Mau dispăruse. M-am ridicat de la masă și am dat să plec, dar m-am pomenit din nou cu masa, cu scaunele și cu zidul în față, deși aș fi putut jura că tocmai le lăsasem în spate. M-am pus din nou la masă cu un amestec de contrariat și curiozitate. S-a așezat Sasha, al doilea iubit. A venit un chelner și ne-a dat meniurile. Ambii cu timiditate ne-am ales câte ceva din care nu mai gustasem. Ne-am apucat să vorbim, să râdem și să ne sărutăm. La un moment dat m-am dus la toaletă, iar când am ieșit de la toaletă ieșise o dată cu mine un tip T (așa cum îmi plăcea mine: înalt, cu părul negru, creț, cu ochii verzi). Am mers amândoi în aceeași direcție și brusc am a apărut în fața noastră o altă masă la care ne-am așezat. L-am văzut pe Sasha și m-am ridicat și m-am dus la masa lui. Ne-am certat puțin. Și-a achitat fiecare partea lui și ne-am văzut de drum.
O să termin acest capitol într-o zi când o să am mai mult chef. Inspirație am cu tona, dar cheful tinde asimptotic către zero.
Ține minte: Iubește-te ! Ești perfect/ă așa cum ești !
Devenind cine sunt 
Lasă un comentariu