Ieri o colegă ne-a adus flori de liliac. La un moment dat, văzând o altă colegă căutând printre florile mici, mi-am adus aminte că în copilărie căutăm florile cu 5 sau cu 7 petale și ni le puneam în sân spunând câte o dorință pentru fiecare floare. Așa că am căutat și eu o floare cu 5 petale și am început să mă gândesc la dorință. Suna cam așa: „Azi o să mă sune Denisa ca să îmi zică să prezint un curs.” Dar cumva nu mă puteam decide. Începusem să mă gândesc: să zic mai bine „mâine”, poate azi e prea din scurt sau hai să zic „săptămâna asta”. În același timp cuvântul „azi” mă tot îmbia. Am cedat tentației și mi-am pus dorința: „Azi o să mă sune Denisa să îmi spună să țin un curs.” Nu trece mai mult de o oră și sună Denisa întrebându-mă dacă în iunie pot să țin un curs. Am spus da și am fost foarte fericită restul zilei. În sfârșit ceva magic mi se întâmpla.
Mi-am dat seama de un lucru: magia a fost posibilă fiindcă atunci când mi-am pus dorința m-am aflat în starea de Creator și că după ce mi-am pus dorința nu m-am gândit obsesiv la ea, la felul în care s-ar putea îndeplini, la șansele pe care le are. Pur și simplu am lansat o intenție dintr-o stare de creație și am lăsat Universul să se preocupe de îndeplinirea ei.
Ține minte: Iubește-te! Ești perfect/ă așa cum ești !
Devenind cine sunt 
Lasă un comentariu