Devenind cine sunt

Share a story about someone who had a positive impact on your life.

1.Cearceaful pătat / Stained bed linen

2.Vârtejul din pahar / The vortex in the glass

3.Lecții din cuvinte simple / Lessons from simple words

Ro/Eng

Era tare demult. Cam așa începe povestea pentru mine fiindcă e dintr-o vreme când bunica mea iubită mai trăia, când mamaia de la Segarcea trăia. O vreme de basm, o vreme a copilăriei, în care magia apare din vorbe simple și amuzante care îmblânzesc spaimele copiilor și ale adolescenților în cazul de față.

It was a long time ago.  This is how the story begins for me, because it is from a time when my beloved grandmother was still alive, when the grandmother from Segarcea was still alive.  A fairy tale time, a time of childhood, where magic appears from simple and funny words that tame the fears of children and teenagers in this case.

1. Cearceaful pătat / Stained bed linen

Era pe vremea unui campionat mondial sau european în care Germania ajungea în finala. Eram mândră că eram doar eu la țară, că mamaia mă lăsase să mă uit singură la meci, deși trecuse de miezul nopții. Nu am înțeles atunci acest lucru de a avea încredere în cineva, dar m-am agățat inconștient de el în toate dățile în care am crezut în oameni, în care am vrut ca oamenii să creadă în mine și de foarte puține ori, în cele în care am crezut eu în mine.
A doua zi de dimineață constat că îmi venise ciclul și că pătasem patul. Speriată, cu un dragon de vinovăție zburând deasupra mea și cu capul aplecat de parcă urma să fie tăiat, m-am prezentat în ușa bucătăriei și i-am spus mamaiei:
-Mamaia să știi că mi-a venit ciclul și am pătat cearceaful. Imi cer scuze, nu am știut că o să-mi vină, căci altfel puneam un prosop sau o pânză ca să-l protejez.
La care mamaia care pregătea micul dejun îmi spune doar atât:
– Lasă Alina, că se spală.

Prima dată am rămas uimită. Încă mă așteptam să îmi spună să îl spăl sau să mă certe că nu am fost atentă, că nu am prevăzut că o să-mi vină ciclul. Dragonul de vinovăție fusese învins din cuvinte înainte să poată pârjoli sau mânca din mine sau din relația mea cu mine.

It was during a world or European championship where Germany reached the final.  I was proud that I was the only one in the country, that my grandmother had let me watch the game alone, even though it was past midnight.  I didn’t understand then this thing of trusting someone, but I unconsciously clung to it whenever I believed in people, when I wanted people to believe in me, and very rarely, when I believed in myself.
The next morning I realized that my period had come and that I had stained the bed.  Frightened, with a dragon of guilt flying over me and my head bowed as if it was about to be cut off, I stood in the kitchen door and said to my mother:
– Grandmother, you should know that my period came and I stained the sheet.  I’m sorry, I didn’t know it would come to me, because otherwise I would put a towel or a cloth to protect it.
To which the mother who was preparing breakfast only tells me this:
– Let it go, Alina. The bed linen will be washed.

At first I was amazed.  I was still expecting her to tell me to wash it or scold me for not paying attention, for not foreseeing that my period would come.  The dragon of guilt had been defeated from words before it could scorch or eat away fron me or my relationship with me.

2.Vârtejul din pahar / The vortex from the glass

Tot atunci sau poate că altă dată am spart un pahar și la fel ca la faza cu cearceaful pătat începusem să mă gândesc dacă o să mă certe mamaia, dacă am bani să îi cumpăr un pahar nou sau un set de pahare, dacă o să mă spună a lor mei…I-am spus doar:
– Mamaia am spart un pahar. Și mi-am așteptat tăcută sentința încercând să ghicesc care din variantele la care mă gândisem aveau să devină realitate.

Mamaia, în schimb, m-a scos din vârtejul fără sfârșit în care mă afundam și a dat o cu totul altă perspectivă evenimentului. A spus:
– Lasă, mamă, că dacă nu am mai sparge, nu ar mai avea fabricile ce lucra.

Also then, or maybe another time, I broke a glass and, just like the phase with the stained bed linen, I had started to think if my grandmother would scold me, if I had money to buy her a new glass or a set of glasses, if she will tell about the glass tonmy parents…I just said:
– Grandmother, I broke a glass.  And I waited for my sentence in silence, trying to guess which of the options I had thought of would come true.

Grandmother, on the other hand, pulled me out of the never-ending vortex I was sinking into and gave a completely different perspective to the event.  Said:
– Let it go, because if you didn’t break anymore, the factories wouldn’t work anymore.

3.Lecții din cuvinte simple / Lessons from simple words

În felurile acestea simple, mamaia de la Segarcea, a reușit să-mi arate că mă iubește, că nu e capăt de lume dacă se sparge un pahar sau se pătează un cearceaf, că viața și integritatea unei persoane sunt mult mai importante decât orice lucru material, că materia trebuie să circule și să nu cădem în capacana stagnării.
Îți multumesc, mamaia mea, că ai fost și esti lumina care se vede în toate zilele (și cele cu soare și cele cu furtună) și că atunci când ai plecat mi-ai lăsat moștenire acele esențe (părți din tine) care ai știut că îmi vor fi far pe mări întunecate și torțe aprinse în peșterile și cotloanele sufletului și în lupta cu dragonii minții.

In these simple ways, the grandmother from Segarcea managed to show me that she loves me, that it’s not the end of the world if a glass is broken or a bed linen is stained, that a person’s life and integrity are much more important than anything material, that matter must circulate and we must not fall into the trap of stagnation.
I thank you, my grandmother, that you were and are the light that is seen in all days (both the sunny ones and the stormy ones) and that when you left, you left me those essences (parts of you) that you knew that  they will be my beacon on dark seas and burning torches in the caves and caverns of the soul and in the battle with the dragons of the mind.

Am spus această poveste și pentru că am auzit atât la alții cât și la mine cum ne certăm copiii de zici că e un capăt de lume pentru niște lucruri, care sunt doar obiecte. Și certându-i îi împingem în vârtejuri de teroare fără de sfârșit și le dăm dragoni de frică drept paznici sau animale de companie (voi decideți). Le luăm viziunea unui ciclu al reciclării care are loc atât în lumea materială cât și în cea imaterială.

I told this story also because I heard both from others and from myself how we scold our children as if it is the end of the world for some things, which are just objects. And by scolding them we push them into endless whirlwinds of terror and give them dragons made of fear as guards or pets (you decide).  We take their vision of a cycle of recycling that takes place in both the material and immaterial worlds.

Ține minte: Ești perfect/ă așa cum ești !

Remember: You are perfect just the way you are !