Luni, a doua zi de Paște creierul meu era foarte obosit. Am încercat și am reușit să fac o groază de chestii: să mă joc cu copii, să ies la plimbare, să gătesc, să fac prăjituri, să petrec timp cu soțul, să văd un film și să fac ceva pentru mine. Desigur, toate acestea au avut un cost: somn puțin noaptea.
Prin urmare m-am trezit luni purtând o conversație amuzantă cu Pufoșenia despre niște scaune care trebuiau aduse pe terasă. Se lăsase cu desenat cu creta și făcut de baloane, iar eu simțeam nevoia de a sta. Pufoșenia îmi cere un scaun și pentru ea, iar eu mă trezesc spunându-i:
„- Nu-ți trebuie scaun ca să spargi baloane. Mie îmi trebuie ca să le dau din fund.”
(adică să fac baloane stând în fund).
Soțul se prăpădea de râs la ideea de baloane ieșite din posteriorul meu.
Ține minte: Ești perfect/ă așa cum ești.
Devenind cine sunt 
Lasă un comentariu