Devenind cine sunt

Ro / Eng

Mereu am crezut că am o putere specială: când ne dicta dirigu’ comentariile la operele literare, reușeam mereu să mă gândesc la ceea ce îmi plăcea mie și în același timp să scriu după dictare corect ceea ce dicta omul. Nici o literă mâncată, nici un cuvânt greșit. Când eram la cercetași la ședințe eram și atentă la ceea ce se discuta, dar tot atunci am făcut și cele mai frumoase desene din viața mea. După multe cărți citite pe teme de psihologie și după ce am vorbit cu prietena mea psiholog, care îmi este acum doar prietenă am ajuns la concluzia că nu este vorba despre nici o putere specială, ci doar de dedublare. Eu uram aspectul principal : orele de română cu dictare, respectiv ședințele plictisitoare de la cercetași (cele cu dare de seamă), dar cum nu puteam fi în altă parte am ales să mă scindez. Nu puteam fi în altă parte pentru că la școală trebuia să merg, iar examenele cereau pe vremea aceea acele comentarii, iar la cercetași mergeam din nevoia de socializare. Partea prezentă pleca la plimbare sau era răpită, încuiată intr-un beci, adormită cu formol la gură astfel încât să rămână numai învelișul (corpul) de care era nevoie în lumea exterioară și partea creativă, sfidătoare de reguli, Femeia Sălbatică. Ea hălăduia ca o lupoaică peste câmpurile nesfârșite ale gândurilor în orele de română și desena în timpul ședințelor cercetașilor.
Deși la prima vedere ai fi tentat să crezi că această dedublare este un lucru rău, eu zic că nu este. Și eu m-am gândit prima dată la fel, dar până la urmă am ajuns să nu-l cataloghez în nici un fel. A fost sistemul meu de protecție care mi-a permis să supraviețuiesc și să creez atunci și pe care l-am folosit atunci când nu am putut sau nu am știut altceva.

Ține mine : Ești perfect/ă așa cum ești.

Eng:

I always thought I had a special power: when my romanian teacher was dictating our comments on literary works, I always managed to think of what I liked and at the same time to write after dictation correctly what the man dictated. Not a letter eaten, not a word writte wrong. When I was with the scouts at the meetings, I paid attention to what was being discussed, but also I made the most beautiful drawings of my life. After reading many books on psychology and after talking with my psychologist friend, who is now just my friend, I came to the conclusion that it is not about any special power, but only halving. I hated the main aspect: the Romanian classes with dictation, respectively the boring meetings at the scouts (the ones in which was discussing about money and organization), but since I couldn’t be anywhere else I chose to split. I couldn’t be anywhere else because I had to go to school, and the exams at that time required those comments, and I went to scouts because of the need to socialize. The present part would go for a walk or be kidnapped, locked in a cellar, put to sleep with formalin in the mouth so that only the shell (body) needed in the outside world and the creative, rule-defying part, the Wild Woman, remained. She roamed like a she-wolf over the endless fields of thoughts in Romanian classes and drew during the scout meetings.
Although at first glance you might be tempted to think that this duplication is a bad thing, I say it is not. I thought the same at first, but in the end I ended up not cataloging it in any way. It was my protective system that allowed me to survive and create then and that I used when I couldn’t or didn’t know anything else.

Remember : You are perfect the way you are !