Devenind cine sunt

Acum că puștiul doarme mi-am luat niște „Long chips” și un „Winter punch” de la 5 to go (pentru a mă amuza, eu citesc mereu cinci togo). De mică am folosit amuzamentul ca o mască, ca un scut, ca un mod de a mă apara de toate lucrurile care nu îmi plac sau care mă dureau : m-am lovit ? (ha ha ha, hai ca am făcut rost de o julitură sau de o vânătaie sau de un semn de care o să le povestesc nepoților), am luat o notă mica ? (Nu-i nimic, îmi trebuia și mie in repertoriu un 1,2,3,4 etc), m-a certat cineva (ha ha ha, nu a fost chiar așa grav, se mai ceartă lumea), s-a luat cineva de mine ? (Ha, ha, ha, doar nu o să mă supăr din atâta lucru, doar nu se sfârșește lumea), am fost bătută? (Hai ca trece, doar toate lucrurile trec, trebuie doar să pun un zâmbet larg pe față și apoi totul o sa fie ok). Așa că mă bușește râsul și în momentele în care nu ar trebui, cum ar fi la auzul morții sau rănirii cuiva (om sau animal) – uneori am o glumă (bună sau proastă) la mine și o doză de ironie și musai un zâmbet. Iar dacă de la glume mă mai abțin, zâmbetul nu am cum să il controlez: este parte din mine. Partea care a fost învățată sa minimizeze totul și să se gândească că mereu există un rău mai mare decât cel pe care îl simt. Partea asta a optimismului dus la extrem mi se pare dăunătoare acum, dar zâmbetul rămâne în continuare, chiar și când pe dininterior inima plânge, ființa îmi îngheață, iar uneori intru în modul de freeze.
Găsesc ciudat că am inceput acest articol cu această relatare, căci voiam să povestesc cu totul altceva. Deși, dacă stau să mă gândesc mai bine, o prietenă mi-a spus că toate lucrurile sunt legate, chiar dacă în primă fază nu vedem legăturile. Poate ca istorisind și legând idei aparent diferite o să aflu conexiunile dintre ele.
Voiam să vă spun de o perioadă când ai mei îmi ziceau că dacă vreau un lucru, atunci să pun mâna să muncesc că să îl obțin și eu. Așa am ajuns să nu cer ajutor (pentru că dacă alții au putut fără ajutor, de ce nu aș putea și eu), să învăț să mă machiez (că dacă alții au învățat, de ce să le dau bani, când mă pot machia și singură), să îmi dau cu ojă (că dacă alții pot mai bine sau mai rău, trebuie să pot și eu), să dobor record după record că doar așa să reușesc fără să dau bani sau să mă conectez cu cineva. Mi s-au promis satisfacții. Pe unele le-am avut, însă au fost cu timp răpit (25 minute de trezit devreme în fiecare dimineață ca să mă machiez), cu alte borne pe care trebuia să le ating, alte skil-uri pe care trebuia să le obțin și foarte multa singurătate. Ca să nu zic că multe erau însoțite și de replica: „ce-o să zică lumea dacă te vede nemachiată, nepensata, cu unghiile nefăcute?” De felul meu, am fost omul care „s-a pișat pe părerea lumii” atunci când creierul meu a început să finalizeze procesul de creștere, dar sfaturile de acest fel primite de la parinti m-au marcat. Cam așa cred s-a născut și zâmbetul meu, spunându-mi că nu am nevoie de oameni dacă nu mă plac așa cum sunt : nemachiată, nepensata, cu unghiile nefăcute, fără cea mai bună rochie, dar trăind totuși cu îndoială dacă mama are dreptate și de aceea sunt respinsă.
Pe măsură ce am început să relationez, am ajuns la concluzia ca este în regulă să ceri ajutor, să nu trebuiască să te trezești devreme pentru a te machia (https://instagram.com/stefaniamihaela_mua?igshid=MzMyNGUyNmU2YQ== ) sau de a ți se face unghiile ( https://instagram.com/dynady_nails?igshid=MzMyNGUyNmU2YQ== ) sau de a merge la masaj profesional, nu cel făcut de mama/tata/soț ( Catalin de la urbanmasaj.ro ). Am început deasemenea să accept că nu pot face toate lucrurile aparent simple: sticker-e, așa că le iau de la https://instagram.com/serebe?igshid=MzMyNGUyNmU2YQ== , bijuterii din lut polimeric pe care le iau de la mandruta.ro sau https://instagram.com/fimo.art.corner?igshid=MzMyNGUyNmU2YQ== , iar astrograma mi-o face https://instagram.com/astro_ralu?igshid=MzMyNGUyNmU2YQ== .
Mă bucur foarte mult că am timp liber pentru mine și că mă las ajutată de alții, lăsând și apreciind astfel pe ceilalți pentru ceea ce fac cel mai bine.

Nu uita : Ești perfect/ă așa cum ești!