Devenind cine sunt

Zi de luni.

Mă duc să mă joc cu băiatul cel mic. Primesc mesaj de la soț că astăzi sosesc mult așteptatele cauciucuri de iarnă, bineînțeles cu codul pin pe care să îl prezint curierului. Soțul tocmai plecase la Brașov să se întâlnească cu un client. Curierul urma să sosească în intervalul 10:15-12:45.

Stau să mă gândesc: în perioada asta trebuie să-mi iau fata cea mare de la microbuzul ce o aduce de la școală și să îl culc pe cel mic. După câteva momente de panică în care mi-am imaginat că toate cele 3 o să coincidă, mi-am zis că Universul o să le aranjeze astfel încât să fie totul bine.

La 11:07 ies pe ușă să-mi iau fata de la microbuz.

Pauză de la poveste: eu sunt un pic dependentă de unele jocuri pe telefon. Și momentan joc unul din acele jocuri pedometru unde mergi, plantezi flori, distrugi ciuperci și câștigi tot felul de omuleți cu decorațiuni.

Ne întoarcem la istorisire: De obicei, după ce o iau pe fată de la microbuz mergem la câteva străzi distanță de noi să dau 2 bătălii la două ciuperci. Până acolo mai strâng pași și mai plantez flori virtuale. Și bineînțeles că petrec timp cu ea. Hai să o numesc Pufișor. Pufișor povestește, eu ascult, mai povestesc sau o mai întreb și eu. Lui Pufișor îi e frică de câini și prin urmare toți câinii se iau de ea. Mai puțin cei din complex, dar ăia nu se numără. Ne apucăm noi de mers și de povestit și la o cotitură de drum ne iese un câine de o casă, ne latră din depărtare și pleacă. Mă uit la el, mă uit la Pufișor și îi zic că de data asta nu dăm bătălii la ciuperci (deși îmi doresc foarte tare să termin un quest). Și că știu că îi este frică de câini și nu am eu feeling-ul să merg alături de ea astăzi.

Cum intrăm în bloc mă sună soțul să-mi spună că a venit curierul. Mulțumesc Universului că nu m-a lăsat sa urc până la 3 ca mai apoi să cobor sau mai rău, să apuc să iau Puștiul (adică fiul cel mic) la adormit. Preiau cauciucurile, le bag în scara blocului și îi explic lui Pufișor de ce este important să fim atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Că întâmplarea de acum face parte din magia nevăzută a lumii. Câinele știa că urmează să vină curierul și m-a lăsat să merg atât cât nici sa nu întârzii la curier, nici să apuc să urc. Universul a potrivit lucrurile în așa fel astfel încât să nu se suprapună și să nu fac lucruri consumatoare de energie (inutile). Tot ceea ce am făcut a fost să fiu atentă la semnele date de el și să le citesc.

Ajunsă sus mi-am luat Pufișorul la alăptat și adormit și am dat fuga să îți împărtășesc această întâmplare.

Nu uita : Ești perfect/ă așa cum ești!