Devenind cine sunt

Mă înstrăinez câte puțin de pământ.
Acum stau la rădăcina florilor,
Mâine la nivelul lor,
Poimâine la nivelul copacilor
Și așa, ușor, ușor
Văd cum trăiește fiecare.

Le apreciez modul lor de a se bucura de viață,
Chiar dacă aceasta este de o zi.
Aș fi vrut să învăț să zbor
De la fluturi sau de la păsări,
Dar sufletul îmi este prea greu...
Odată, când eram copil
Știam să zbor.
Acum, m-am făcut mare,
Am uitat să visez
Și să dau din aripi.

Sunt acum deasupra orașelor,
Aproape de nori.
Gândesc:
Vai, noi, muritorii,
Cât de mici și de neînsemnați suntem
În orașele noastre murdare de patimi.
Norii sunt ultima parte
Care mă mai desparte de cunoaștere...

Am învățat să trăiesc
Și să mor cu fiecare...
Acum trebuie să învăț
Să trăiesc și să mor
Cu mine.

(iulie 2006)

Nu uita: Ești perfect/ă așa cum ești!