Vacanța de străinătate

Dacă la vacanța din ianuarie i se mai zice „Vacanța de schi”, eu propun ca primei vacanțe să i se spună ” Vacanță de străinătate”. La denumirea asta am ajuns după ce, deja fiind în Veliko Tarnovo cu familia mea (fata în clasa I și băiatul de 1 an) am văzut la o postare de a unei cunoștințe (și ea cu copii de clase primare) că și ea se afla cu familia la Budapesta.
O sa încep prin a spune ce vreau să fac atunci când oi mai reveni în Veliko Tărnovo: vreau sa urc până pe platoul Kartala, să văd cascada de pe drumul spre platou, să urc până la leaganul iubirii (să mă dau în el și să fac și fotografii cu polaroid-ul) și să iau toate scările din Veliko la pas să văd unde mă coboară sau unde mă urcă. Toate aceste lucruri nu le-am putut face cu un copil de 1an și cu căruciorul. Nu am avut ajutoare (bunici) cu noi, așa că acolo unde am ales să ne ducem ne-am descurcat cum am putut.
Ne-am găsit un apartament privat prin booking. Era la parterul unei case, iar proprietarul era la etaj. Nu ne-a deranjat, nici nu am știut că deasupra stă cineva. Ceea ce ne-a plăcut a fost faptul că aveau multe jucării, așa încât copii au fost ocupați. Atmosfera tragea a somn sau poate faptul ca zilnic faceam cam 15000 de pași, dar aproape în fiecare seară am adormit în jur de ora 21:00.
Am reușit să vizităm: „Mini Bulgaria”, Cetatea Tsarevets, Muzeul Grădinarilor Imigranți si Muzeul Iluziilor.
Privind machetele construcțiilor importante din cadrul „Mini-Bulgaria” am reușit să ne facem o idee despre ce alte clădiri, ruine și biserici dorim să mai vizităm când mai venim în Bulgaria și în ce regiuni dorim să mergem.
La Cetatea Tsarevets am luat unul copilul în brațe, celălalt a împins la cărucior pentru că era prea denivelat și pietrele prea mari ca să cărăm copilul în cărucior. Dar am vrut neapărat să ajung să mai văd încă o dată biserica și picturile din ea. Le găsesc de fiecare dată fascinanate și le înțeleg altfel.
La Muzeul Iluziilor ne-am distrat copios toti 4. Iar in unele fotografii cei doi copii au ieșit genial. Fără să își dea seama și fără să fie îndrumați s-au pus în niște poziții de fotografiat foarte bune (las una-doua poze mai jos). A fost frumos, dar nu se compara cu Muzeul Iluziilor din Istanbul. Partea bună e că aveau și explicații în română, partea nasoală e că explicațiile cred ca au fost făcute cu Google Translate că unele din ele erau praf (unele erau amuzante, din altele nu înțelegeai ce voia să zică).
Muzeul Grădinarilor Imigranți este situat in Lyaskovets (la vreo 16 min de mers cu mașina din Veliko Tărnovo, adică la vreo 12 km). Acolo am văzut un sistem de irigații pe care bulgarii l-au furat de la turci, creandu-și astfel propriile gradini cu zarzavaturi, unde creșteau preponderent: ceapă (mai multe soiuri), ardei, fasole, roșii, castraveti, dovlecei și vinete. Iar când plecau să le vândă in alte locuri, nu le transportau cum din Bulgaria până în țara respectivă, ci făceau „zarzavarii” (adică cultivau legumele în țara unde faceau negoț și le vindeau tot acolo). Și aveau și niște camere amenajate in stilul timpurilor de atunci, atât camere unde trăiau oamenii de rând, cât și cei mai înstăriți. Ceea ce mi-a plăcut mie, de vreau să îmi fac când o să am casă, este camera unde bărbații discutau în mod neoficial la o narghilea business – uri.
Am plecat luni (30.10.23) și ne-am întors vineri (03.11.23) și cum suntem de pe lângă București am făcut 3h45min cu tot cu vamă.
A… și partea care a făcut ca ziua plecării să fie memorabilă a fost….un scorpion. Da, ați citit bine. Eram la masa de dimineață, și cum sunt obișnuită să studiez mediul înconjurător ca să văd dacă e ceva important (aici important înseamnă în același timp : periculos, frumos, de reținut, de ferit, de participat) am văzut scorpinul plimbându-se pe sub masa pe care mâncam. La început am crezut ca e un puf mare de praf, mai ales că se fugăriseră copii înainte de masă. Dar, privind mai atent și amintindu-mi de emisiunile cu scorpioni de la Tele-enciclopedie, am zis calm: „Avem un scorpion sub masa.” După care toată lumea s-a ridicat de la masă și soțul meu s-a pus pe prins scorpionul, care se băgase între timp sub un dulap lung. Cu ocazia asta a fost măturat și praful de sub dulap, a fost prins și scorpionul într-o zaharniță. I l-am lăsat proprietarului viu ca să știe ce gângănii i se plimbă prin casă și să ia măsuri. Nu îi voi da recenzie negativă pentru că e posibil să existe în mod natural scorpioni în acea zonă sau să fi intrat de afară. Doar i-am lăsat un bilețel lângă zaharniță scris in două limbi: engleză și bulgară (scrisa cu Google Translate) cu : „Am găsit un scorpion. Se află în acest vas. Este viu”.