Devenind cine sunt

Mă trezesc la 5:40, mă duc la baie. Mă uit la ceas și îmi zic că până la 6:20 când sună alarma ca să pregătesc copilul cel mare pentru la școală mai e timp destul: 40 min de somn. Numai că cel mic își pune piciorușul pe umărul meu, și în loc să dorm, savurez felul în care se simte piciorușul lui cald pe umărul meu. Îi cer creierului meu să rețină această amintire. Până la urmă adorm sau moțăi, căci mai mereu mă întreb de ce nu sună o dată ceasul. Se trezește cel mic și vrea sân. I-l dau, iar creierul meu cântă :”de ce nu sună ceasul ? Cât de lungi sunt până la urmă 40 minute?” Până la urmă sună ceasul, îl opresc, apoi termin de alăptat copilul. Îl pun înapoi în pat și număr până la 10 ca să văd că doarme buștean :”101, 102, 103…”. Număr în felul acesta că altfel, dacă număr normal până la 10, trec de fapt 5 secunde, nu 10. Numai ca pe la 108-110 mă fură somnul ăla care refuza să vină la mine în urmă cu 30 min. Noroc că am un creier prea vigilent care strigă :”fie-ta trebuie să prindă microbul (microbuzul) mare și portocaliu!” Și mă trezesc.
Pregătesc micul dejun pentru fată, cafeaua pentru mine, pachețelul. Reușesc să pun copilul la microbuzul preferat după care merg la un Mega la 1 km distanță pentru pâine și oua. 1 km dus și încă unul la întors. Copilul mic încă doarme când ajung acasa, așa că pun să fac de mancare pentru el în special: pancakes (https://biscuim.ro/2017/10/31/clatite-cu-banana-si-mar/) și un ceai de ghimbir cu intenție pentru mine.
Urmează să merg să îmi fac manichiura cu modele de Halloween. Prin urmare, copilul mic se trezește târziu, mănâncă târziu și face caca evident tot târziu (a se citi târziu pentru mine, care trebuia să plec la 9:45 la manichiură). Și…partea amuzantă, dupa ce îl spăl, cu mâinile pline de firmituri se murdărește între picioare. Am încercat eu ce am încercat să îi iau firimiturile, dar am ajuns la concluzia că mai bine îl mai spăl o dată. Zis și facut. Il îmbrac parțial, îl las în grija mamei mele și plec în sfârșit la manichiura. 1km dus, 1 km întors de la manichiura.
Rămân afară să obosesc copilul mic ca să doarma mai mult. Partea cu obositul copilului bifată, partea cu dormit mult nebifată (n-a dormit decât 40 min). Aia e. Mâncăm de pranz. Pun copilul mare la teme, iar seara ieșim iar la plimbare. Evident că acum este cel mai bun moment ca puștiul să bage un somn de vreo ora și 10 min, așa că Alina se plimbă frumușel încă 4 km.
Ziua se termină cu 8 km merși pe jos, una bucată copil mare adormit târziu cu dor de tata (plecat în delegație), cu un puști pe care Dumnezeu l-a culcat pe la ora 23 și ceva și o Alina care a picat lată.
Cel puțin asta vreau să-mi amintesc și nu partea cu tantrumurile copilului mare, cu mâncarea celui mic care a decorat încă o data gresia din bucătărie si nici o pagină citită.
Noapte bună!

Nu uita: Ești perfect/ă așa cum ești!