Devenind cine sunt

Ro/Eng

Dacă afară e noapte atunci ieși, te rog, pe balcon sau stinge lumina și uita-te pe geam. Așa-i că-s multe, frumoase și depărtate stelele ? Inspiră măreție, putere. Nu-i așa că pe cât de magice sunt pe atat de sunt de reci ? Iar dacă afara e zi, atunci închide ochii pentru un timp și adu-ți aminte de o bucată de cer înstelat pe care l-ai privit. Te făcea sa te simți uimit, mic, pierdut ? La acel cer înstelat se uita în urma cu 32 de ani o fetiță de 3 ani aflată într-o căruță. Se întorcea de la câmp cu unchiul ei. Se uita la cerul înstelat și o grămadă de sentimente o copleșeau: măreția cerului, puterea lui, frumusețea lui, împletite cu răceala fără de margini a stelelor care îți suflă un fior rece ce te cuprinde până la oase. Simțea cum se micșorează, iar fiecare oscior i se împletește cu frig cosmic. Iar pe lângă astea mai erau cateva întrebări care nu-i dădeau pace : ce simt oamenii de lângă ea ? De ce nu poate și ea să simtă ceea ce simt oamenii de lângă ea ? Cum de și ea respiră și ceilalți respiră și deși sunt aproape de ea și ii poate atinge există o bariera care nu o lasa să ajunga la ei ? De ce și ei sunt stele ?

Acea fetiță din căruță am fost și sunt eu, Alina, creatoarea acestui site.

Acesta este bloggul meu. Am stat mult să mă gândesc dacă vreau sa îl denumesc în engleză „Becoming who I am” sau să îi zic în română „devenind cine sunt”. Recunosc cu mâna pe inima ca îmi place mai mult cum sună în engleză, mai ales că îmi face legătura cu un vers din cântecul „Boulevard of broken dreams” (GreenDay). Dar am ales varianta în română pentru că este limba mea nativa și este limba în care nu mă pot ascunde. Când eram mai mica ascultam pe un post de radio un psiholog care spunea că tindem sa ne ascundem adevăratele sentimente sau lucruri importante folosind exprimarea într-o limbă străină pentru noi. Astfel le minimizam importanța, le facem mai suportabile, le ridiculizăm un pic, le punem o mică mască, o sticla puțin opacă. Iar eu fix de asta vreau să scap: vreau să reusesc să imi dau seama cine sunt și ce îmi place.

Cum voi face asta ? Scriind aici.

Poate la un anumit moment se vor bate lucruri cap în cap, dar este in regulă. Devenind cine sunt presupune o actualizare permanenta a propriei persoane, acceptarea mea cu bune și rele, cu lucruri la care am nevoie să renunț și altele la care nu vreau sau încă nu pot.

Ai știut mereu cine ești și ce îți place ? Dacă nu, cum ai descoperit ?

Eng

If it’s night outside then please go out on the balcony or turn off the light and look out the window. So the stars are many, beautiful and far away? It inspires greatness, power. Isn’t that as magical as they are cold? And if it’s daytime outside, then close your eyes for a while and remember a piece of the starry sky you looked at. Did it make you feel amazed, small, lost? A 3-year-old girl in a cart was looking at that starry sky 32 years ago. She was returning from the fields with her uncle. She was looking at the starry sky and a bunch of feelings overwhelmed her: the greatness of the sky, its power, its beauty, intertwined with the boundless coldness of the stars that gives you a cold chill that embraces you to the bones. He could feel himself shrinking, every bone entwined with cosmic cold. And besides these, there were a few questions that kept her from worrying: what do the people next to her feel? Why can’t she also feel what the people around her feel? How come she also breathes and the others breathe and even though they are close to her and she can touch them, there is a barrier that does not let her reach them? Why are they stars too?

That little girl in the cart was and is me, Alina, the creator of this website.

This is my blog. I spent a lot of time thinking about whether I want to name it in English „Becoming who I am” or to call it „devenind cine sunt” in Romanian. I admit with my hand on my heart that I like the way it sounds in English more, especially because it connects me with a line from the song „Boulevard of broken dreams” (GreenDay). But I chose the Romanian version because it is my native language and it is the language in which I cannot hide. When I was younger, I used to listen to a psychologist on a radio station who said that we tend to hide our true feelings or important things by using expression in a language foreign to us. Thus we minimize their importance, make them more bearable, ridicule them a little, put a little mask on them, a little opaque glass. And that’s exactly what I want to escape from: I want to be able to figure out who I am and what I like.

How will I do this? Writing here.

Maybe at some point things will clash, but that’s okay. Becoming who I am implies a permanent updating of my own person, my acceptance of the good and the bad, with things I need to let go of and others I don’t want or still can’t.

Have you always known who you are and what you like?

If not, how did you find out?